Sfânta Varvara (în tradiția ortodoxă Marea Muceniță Varvara) este una dintre cele mai vechi și mai populare sfinte ale creștinismului timpuriu. A devenit ocrotitoarea minerilor, a celor care lucrează cu foc și explozibili și, în unele zone, a artileriștilor. Sfânta Varvara este prăznuită în data de 4 decembrie, atât în calendarul ortodox cât și în cel romano-catolic (Sf. Barbara).

Cine a fost Sfânta Varvara

A trăit la începutul secolului al IV-lea, în vremea împăratului Maximian și era fiica unui nobil păgân, Dioscor, extrem de autoritar.

Conform tradiției, tatăl ei a închis-o într-un turn pentru a o feri de influențe exterioare, dar Varvara s-a convertit la creștinism în secret.

După ce Dioscor a aflat, a dat-o pe mâna autorităților; a fost supusă torturilor, dar a rămas neclintită în credință.

În final, Dioscor însuși i-a tăiat capul – moment în care, conform tradiției, a fost lovit de un fulger, pedepsit divin.

De aici provine și asocierea ei cu protecția împotriva morții subite, mai ales în medii periculoase cum sunt minele.

Sfânta Varvara – ocrotitoarea minerilor

Minerii lucrează cu risc ridicat de prăbușiri, explozii de gaz, accidente subite.

Peste tot în Europa și în România, Sfânta Varvara este considerată protectoarea muncitorilor din subteran, pentru că a murit „subit”, printr-o lovitură neașteptată.

În marile bazine miniere din Valea Jiului, Petroșani, Baia Sprie, Roșia Montană, Certej, Brad sau în exploatările de sare, ea avea un loc aparte în tradițiile comunității.

Tradiții de Sfânta Varvara

În România și în Europa Centrală, 4 decembrie este o sărbătoare cu ritualuri complexe, atât religioase, cât și populare.

„Ramura de Varvara” (crenguța de pom pusă la înflorit)

• Fetele tinere pun în apă o ramură de cireș, măr sau vișin.
• Dacă înflorește până la Crăciun, înseamnă noroc, sănătate și măritiș.
• Este una dintre cele mai răspândite tradiții în Ardeal, Banat și Europa Centrală.

 Obiceiuri la mineri

• În multe mine, 4 decembrie era zi liberă – nu se cobora în subteran.
• Se făcea o slujbă specială la troița sau icoana Sfintei Varvara aflată la intrarea în mină.
• Minerii duceau colaci, lumânări și vin, iar preoții făceau sfințirea lucrului.
• Se țineau mese comunitare – „Ziua Minerului”, înainte de a exista denumirea oficială.

 Rituri de protecție

• În unele zone se aprindeau lumânări la fântâni, la intrările în galerii sau în gospodării.
• Minerii purtau iconițe cu Sfânta Varvara în buzunarul de la piept pentru protecție.

Obiceiuri populare legate de agricultură și sănătate

• În satele din Transilvania se făceau mici daruri copiilor, asemănătoare cu „Moș Nicolae”.
• Gospodinele pregăteau grâu fiert, colivă sau pâini rituale.
• În Maramureș, se marca începutul perioadei de pregătire pentru solstițiul de iarnă.

Tradiții central-europene

În Austria, Bavaria, Cehia și Slovacia:

• „Barbarazweig” – tradiția crenguței înflorite este extrem de puternică.
• Femeile împart mici cadouri copiilor.
• În zonele miniere se organizează parade cu lampioane și uniforme tradiționale.

De ce e importantă această sărbătoare

Sfânta Varvara a devenit un simbol al:

• curajului în fața pericolului,
• solidarității comunităților miniere,
• identității unor localități construite în jurul mineritului (Valea Jiului, Zlatna, Cavnic, Baia Sprie, Certej, Brad etc.).

Duminică, 30 noiembrie, se face pomenirea Sfântului Andrei, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus. Considerat „Ocrotitorul României” sau „Apostolul românilor”, Sfântul Andrei este cel care a promovat religia creştină în zona ţării noastre.

Sfântul Andrei, cel dintâi chemat al Domnului

Sfântul Andrei a fost la început ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul şi de la acesta a aflat de întruparea Mântuitorului Hristos. 

Sfântul Andrei L-a vestit pe Hristos pentru prima dată, spunându-i despre El fratelui său Simon (Petru): „Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos). Şi l-a adus la Iisus.” (Ioan 1, 41, 41)

Pentru aceasta Sfântului Andrei i se mai spune şi Apostolul cel dintâi chemat al Domnului. Din zilele acelea Sfântul Apostol Andrei a urmat Mântuitorului, însoţindu-l pe drumurile Ţării Sfinte, ca şi ceilalţi Apostoli.

Cum a ajuns Sfântul Andrei pe teritoriul actual al României

În ceea ce priveşte misiunea de creştinare a neamurilor pe care a avut-o Sfântul Apostol, Tradiţia Bisericii arată că, după Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, Sfinţii Apostolii au tras la sorţi şi au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Atunci, acestui întâi chemat, i-a căzut sortul să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia (Dobrogea) şi până în Crimeea.

Ce este „Crucea Sfântului Andrei”

Sfântul Apostol Andrei a avut un sfârşit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în forma de X, căreia i s-a spus mai pe urmă „Crucea Sfântului Andrei”.

Sfântul Andrei, Apostolul românilor

Sfântul Andrei se bucură la noi în ţară de o cinstire deosebită, fiind considerat Apostolul românilor sau creştinătorul poporului român. Numeroase biserici şi mănăstiri l-au luat ca ocrotitor, prăznuindu-l în fiecare an.

Ziua de Sfântul Andrei, Ziua Lupului

Ziua de Sfântul Andrei, 30 noiembrie, este cunoscută şi sub numele de Ziua Lupului.

Noaptea de 29/30 noiembrie este considerată una magică, în care animalele (lupii în special) capătă puteri neobişnuite, ritualurile de dragoste au sorţi de izbândă şi, foarte important, strigoii, vârcolacii şi sufletele rătăcite umblă prin lume.

Aproximativ 960.000 de români îşi sărbătoresc onomastica de Sfântul Andrei. Cele mai întâlnite nume sunt Andrei (528.010 bărbaţi) şi Andreea (431.933 de femei).

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este sărbătorită de ortodocși și catolici pe data de 21 noiembrie. În popor, această primă sărbătoare din postul Crăciunului mai este denumită și Vovidenia.

Sărbătoarea este denumită Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (în calendarul creștin-ortodox și greco-catolic) și Prezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria (în calendarul romano-catolic).

Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică este închinată aducerii la templu a Fecioarei Maria de către părinții săi, Ioachim și Ana. Intrare Maicii Domnului în Biserică reprezintă, de fapt, începutul vieții petrecute în sfințenie a Fecioarei Maria. Aceasta a fost adusă la templu la doar 3 ani.

Este una dintre cele mai importante sărbători din Postul Nașterii Domnului și este marcată cu cruce roșie în calendarul creștin ortodox. Totodată, în această zi din post este dezlegare la pește, vin și ulei.

Conform credinței populare, de Intrarea Maicii Domnului în Biserică, cerurile se deschid și oamenii pot înțelege graiul animalelor. Se spune că aşa cum va fi vremea în această zi, aşa va fi toată iarna. Totodată, este momentul în care credincioșii se roagă pentru împlinirea dorințelor și pentru sănătate lor și celor dragi.