Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul
În data de 24 iunie, Biserica Ortodoxă sărbătorește „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”.
Fiul Elisabetei și al preotului Zaharia, Sfântul Ioan Botezătorul este cunoscut ca „Înaintemergătorul Domnului”, pentru că a vestit venirea Mântuitorului.
Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul prooroc al Vechiului Testament și, totodată, cel care face legătura cu Noul Testament. Sfântul Ioan s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron.
Sfântul Ioan Botezătorul este Înaintemergătorul Domnului, cel care a pregătit calea și mulțimile pentru primirea lui Mesia, Iisus Hristos.
Cei care renunțau la păcate erau botezați în Iordan. Misiunea pe care a avut-o Sfântul Ioan Botezătorul a fost aceea de a vesti apropierea lui Mesia și de a boteza în râul Iordan pe cei care se pocăiau.
Sânzienele
Tot în această zi de 24 iunie se sărbătoresc ”Sânzienele” sau ”Drăgaica”, cea mai mare şi spectaculoasă sărbătoare păgână a anului şi singura admisă, chiar cu numele ei, în calendarul creştin-ortodox.
Sărbătoarea Sânzienelor marchează începutul verii, pentru că pe 22 iunie a fost solstiţiul de vară.
Noaptea de Sânziene — cum este denumită în folclorul românesc — a devenit o serbare populară, cu caracter tradițional.
În traditia populară, Sânzienele sunt şi nişte făpturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, făpturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefăcătoare.
Despre ele se știe ca iau glasul cucului, pentru că începând de pe 24 iunie, cucul amuţeşte, pleacă în munte şi se transformă în uliu, răzbunându-se pe toate celelalte păsări cântătoare.
Din spicele de grâu și alte șapte plante diferite cum ar fi: pelin, verbină, busuioc, sunătoare, ferigă, soc, cicoare, salcie și neapărat florile de Sânziană, fetele tinere împletesc cununi (semnul cercului).
Purtate pe cap de o fecioară, aceasta reprezenta zeița agrară în dansul denumit Jocul Drăgaicei, care se execută ritual de către fete tinere la această serbare florală, cu caracter câmpenesc.
Până în anul următor, cununile sunt agățate la ușa de intrare a casei, la ferestre, la stâlpii porților, la pietrele de hotar și pe crucile mormintelor, cu semnificația de a apăra oamenii, animalele și recolta de forțele nefaste, malefice, de stihiile naturii — grindină, inundație, furtună etc.
Aceste cununi mai au rolul de a ghici viitorul, ursita.
Ele sunt aruncate pe casă sau șură și în funcție de felul în care rămân pe acoperiș, atârnate de hornul casei sau cad la pământ, anul care va urma va fi bun sau rău, tinerii se vor căsători cu omul iubit sau nu, recolta va fi bună sau proastă, locuitorii casei sănătoși sau bolnavi, vor avea noroc sau ghinion.