Este sezonul drumețiilor la munte, în zone mai greu accesibile, sălbatice, stâncoase. Pentru a evita ca bucuria unei plimbări în natură să se transforme în tragedie, trebuie să fiți atenți la pericolul nevăzut dar mortal: VIPERELE.
Viperele sunt foarte active mai ales în perioadele caniculare
Viperele nu percep bine sunetele, dar au un simț olfactiv și simt vibrațiile de la distanțe mari, iar în zonele temperate sunt active numai șase-șapte luni, iarna fiind în stare de hibernare.
Viperele se hrănesc mai mult noaptea, sunt veninoase chiar de la naștere, mușcă fulgerător și lasă două plăgi punctiforme (urma dinților).
În țara noastră trăiesc, în principal, trei specii de vipere foarte veninoase. Mușcătura survine ca mijloc de apărare al viperei dacă se simte amenințată și în pericol.
Mușcătura de viperă – măsuri de prevenție:
– Evitați zonele necunoscute, nemarcate, cu ierburi înalte.
– Folosiți bețe lungi pentru a verifica pe unde mergeți. Șarpele va ataca bățul, dacă există în zonă.
– Lăsați șarpele în pace dacă l-ați văzut și nici nu-l atingeți dacă vi se pare mort.
– Dacă vedeți un șarpe anunță grupul și părăsiți zona în cea mai mare liniște.
– Purtați încălțăminte înaltă, pantaloni, parazăpezi pentru a vă proteja.
Viperele pot fi întâlnite din luna mai și până în septembrie, după care intră în hibernare.
Viperele sunt cel mai active în perioada de împerechere, adică între lunile iunie și august.
Înainte de a vă aventura pe trasee este bine să informați salvamontiștii de rutele pe care vreți să mergeți pentru a primi cele mai bune sfaturi.
Dacă eşti muşcat de viperă, trebuie să ştii că poţi muri în cinci ore, prin sufocare, dar decesul în astfel de cazuri survine rar. Un motiv este dat de faptul că mai mult de jumătate din muşcăturile de viperă sunt “uscate” fără inoculare de venin.
Simptomele muşcăturii de viperă sunt următoarele:
Semnele locale sunt uneori insoţite şi de semne generale: anxietate, transpiraţii, greţuri, vărsături, dureri abdominale, hipotensiune, tahicardie, mergând până la convulsii, insuficienţă respiratorie acută şi stop cardio-respirator, când există o reacţie anafilactică gravă.
Clasificarea mușcăturilor de viperă după gradul de toxicitate:
– Gradul 0 (fără reacție toxică) – urme ale mușcăturii, fără edem („umflare”) local.
– Gradul 1 (reacție toxică minimă) – edem („umflare” ) local în jurul mușcăturii, fără reacție sistemică.
– Gradul 2 (reacție toxică moderată) – edem al întregului membru mușcat, reacție sistemică minimă (vărsături, hipotensiune arterială tranzitorie).
– Gradul 3 (reacție toxică severă) – edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice.
Ce măsuri de prim ajutor pot fi acordate:
Ideal ar fi ca victima să ajungă la un medic cât mai repede posibil, singurul tratament eficient fiind o doză de antivenin. După ce aţi sunat la 112, verificaţi dacă unitatea de prim ajutor are pe stoc ser antiviperin.
Poziţionaţi victima într-o poziţie culcată, cu capul şi bustul puţin ridicate şi locul muşcăturii poziţionat sub nivelul inimii. Activitatea fizică trebuie să fie cât mai redusă cu putinţă, pentru a putea avea un puls cât mai scăzut.
Se aplică o bandă elastică, suficient de largă încât să permită circulaţia venoasă şi arterială a sângelui, dar care să realizeze o compresiune limfatică (să permită introducerea degetului arătător sub bandă).
După montarea benzii, se va curăţa rana cu apă şi săpun sau cu şerveţele antiseptice din trusa de prim ajutor. Se vor elimina orice bijuterii sau alte elemente strânse pe corp (curele, bretele), pentru că în caz de reacţii adverse la venin, cum ar fi umflături de tip şoc anafilactic, hainele şi accesoriile vor pune probleme serioase la îndepărtare.
Se asigură confortul termic şi, dacă este posibil, se administrează oxigen. Monitorizeaza semnelor vitale ale victimei (pulsul şi respiraţia) se va face în permanenţă. Trasează marginea zonei umflate la fiecare 15 minute cu un pix pentru a ajuta doctorii să judece gradul de expunere la venin.
Ce NU trebuie să faci:
– NU încerca să tai de-a lungul urmelor de colţi şi nu suge sângele cu venin, pentru că acesta se răspândeşte atât de repede încât nu vei avea ocazia să extragi prea mult.
– O tăietură în piele nu creează decât o rană urâtă şi creşte riscul de infectare, cu niciun beneficiu medical real.
– NU se aplică un dispozitiv de aspiraţie decât de către cadre medicale.
– NU se aplică un garou, pentru că dacă veninul rămâne concentrat în jurul muşcăturii, acesta va distruge rapid celulele, dar dacă îi este permis să se răspândească, toxinele se vor dilua şi se va reduce riscul de leziune a ţesuturilor.
– NU se aplică gheaţă sau obiecte reci, pentru că extragerea prin aspiraţie a veninului poate fi serios îngreunată de răcirea puternică a zonei.
– NU se va folosi ser antiviperin ca măsură de prim ajutor pe teren, din cauză că multe persoane au diferite alergii şi pot avea un şoc anafilactic.
– NU se vor consuma băuturi alcoolice, cafea şi stimulente.
