Caz real. Comună mică, în nordul județului Hunedoara.
Cioc-cioc.
– Daaa!
– Dom primar, a venit Ion a lu Uicu, vrea să intre neapărat să vă zâcă nușce.
– A șe drac vre?
– Nu șciu, n-o vrut să zâcă, numna cu mnevostră vre.
– Unie-i?
– Ași pă hol.
– No zâ-i să vie, dă-l dracu.
….
– Să trăiț, dom primar!
– Fii sănătos. Șe vrei?
– Dom primar, ați promis mai în vară că dați o rabă două de pchiatră pe uliță la noi în deal. Amu măcar poate să poate, că înșep ploile și neaua și să fașe cina de nu mai poț umbla.
– Apă mă, futăce Mniezo, io crezi că numa grija la ulița voastă o am? Tu șcii câte am io pă cap?
– Io înțăleg, da am zis că vă rugăm frumos, poate s-ar pute…
– Mă, să nu zâci că nu-s om cu voi. Mă, ni aici, vezi Bibliile estea de pă birou? Îs trii, mă, nu una. No, pune mâna pă iele, futăce Mniezo, și zi așe: Mă jur că votez cu primaru… la alejeri. No?
– Mă jur că votez cu primaru… la alejeri.
– Și io și tătă ulița me.
– Și io și tăț binie.
– Zî și așe să m-ajute Dumniezo.
– Așe să m-ajute Dumniezo.
– Fă crușe.
– Fac.
– No, așe. Amu-i binie. Pă săptămâna hailaltă vă bag două bascule. No binie?
A transcris în cuvinte: Alin Bena
DE ACELAŞI AUTOR: