Plenul Senatului a adoptat, luni, o propunere legislativă inițiată de AUR și susținută la votul final de senatorii PSD și PACE (plus un senator PNL), care prevede posibilitatea dizolvării ONG-urilor care nu fac publice numele persoanelor care au făcut donații.
Propunerea legislativă, adoptată de Senat, în calitate de prim for sesizat, prevede că:
„Asociaţiile, fundaţiile și federaţiile au obligaţia să depună anual, o declaraţie cu privire la toate veniturile şi sursele de finanțare ale acestora din anul anterior, indiferent de provenienţa lor, cu precizarea tuturor elementelor de identificare ale persoanelor fizice – pentru sume mai mari de 5.000 de lei, și juridice.”
Proiectul de lege va ajunge la Camera Deputaților, care este for decizional.
Modificarea a produs un imens scandal, nemulțumirile venind din partea USR, PNL și UDMR. Și, desigur, din partea ONG-urilor, care au și pus de o petiție cu sute de semnatari din ”societatea civilă”.
Senatoarea Simona Spătaru a spus în timpul ședinței de plen că USR nu susține proiectul pentru că inițiativa este „antiliberală, antidemocratică” și scopul ei real este controlul societății civile. „Nu este vorba despre tranparență, este o execuție, un diktat. Cine va mai avea curaj să sprijine un ONG care se opune puterii când numele lui va apărea pe site-ul ANAF?”, a spus ea.
„Acest proiect nu este despre transparență, este o încercare de instaurare a fricii si controlului. Inițiatorii vor ca oamenilor care donează ONG-urilor să le fie frica că vor fi hărțuiți. De unde vine legea? Din laboratoarele extremiștilor.” – a spus o altă doamnă senatoare, în plen.
Alții au invocat ”o acțiune de intimidare a societății civile”.
Păi ia să vedem câteva exemple.
Un ONG cumpără, în vârful dealului, la dracu-n praznic, un teren de câțiva ari. La un preț uriaș, cam de 40 de ori peste prețul terenurilor din zonă. Ce frumos! Proprietatea se află fix în mijlocul unui perimetru vast, cumpărat de o companie minieră de la localnici. Proiectul exploatării este blocat. În centrul perimetrului zăcământului de cupru și aur, ca un păduche în frunte, stă acum un proprietar care nu vrea să vândă, în ruptul capului. Doar de-aia a cumpărat.
Când un ONG face o astfel de achiziție agresivă, rău-intenționată, care blochează exploatarea unui zăcământ declarat de importanță strategică europeană, nu doar națională, ei bine, atunci vreau să știu care este sursa banilor primiți de ONG-ul respectiv. Eu, cetățean, vreau să știu dacă un stat ostil sau o companie minieră concurentă sau altcineva a finanțat această achiziție. Vreau eu să știu, că pare că serviciile de informații nu sunt foarte interesate de o astfel de acțiune de sabotare a economiei naționale. Și asta se întâmplă într-o zonă defavorizată, săracă sub limita sărăciei, din județul Hunedoara. Unde mor oamenii de foame sau pleacă unde văd cu ochii ca să poată supraviețui.
Un ONG a reclamat, în 2014, că vibraţiile produse de utilajele care lucrează în zona localităţii Şoimuş la lotul 4 al autostrăzii A1 ar deranja niște lilieci. Trei-patru lilieci se adăposteau într-o grotă, de fapt un beci săpat în coasta dealului de către localnici, ca să-și țină acolo butoaiele cu vin sau murături. Scandalul făcut de ONG a dus la întârzierea cu cel puțin 3 ani a realizării acestui tronson de autostradă. Când un ONG sabotează realizarea unei astfel de investiții de importanță europeană și națională, atunci da, vreau să știu cine finanțează acțiunile acelui ONG.
La fel, când zeci de oameni mor în accidente de circulație pe dealul Coșava, pe cel mai aglomerat tronson de drum național din România, pentru că un ONG a visat că nu pot trece urșii dintr-o pădure în alta, dacă se face autostrada pe acolo, doar dacă se fac tuneluri, cu un cost uriaș și cu întîrziere de 10 ani pentru autostrada Deva-Lugoj – atunci da, vreau să știu cine a finanțat acel ONG. Ca să nu mai zic că nici dracu n-a văzut labă de urs pe-acolo.
În aceeași zonă defavorizată din nordul județului Hunedoara, un ONG a blocat finalizarea un proiect hidrotehnic necesar pentru aprovizionarea cu apă a localităților și unităților miniere din zona Bradului, dar și pentru prevenirea inundațiilor frecvente înregistrate pe valea Crișului Alb din Hunedoara și Arad. ONG-ul a reclamat legalitatea autorizațiilor de mediu și de construcție și a hotărârilor de Guvern necesare continuării proiectului barajului de la Mihăileni. De ce? Fiindcă a putut. Când un ONG pune în pericol viețile oamenilor, apărarea împotriva inundațiilor și asigurarea necesarul de apă pentru locutori și gospodării, atunci da, eu vreau să aflu cine a finanțat această operațiune ostilă, cu costuri nu foarte mici – căci avocații și bunăvoința Curții de Apel Cluj (aceeași care dă, invariabil, sentințe favorabile ONG-urilor) costă.
Așa că, din punctul meu de vedere, BRAVO! inițiatorilor și susținătorilor acestei legi care nu face altceva decât să aprindă becul în cămara unde niște șobolani, bine plătiți, rod cu sârg din plăcinta interesului național.
Alin Bena