Ianuarie.
Luna în care tot românul care-a strâns doi lei peste an priveşte spre Austria ca spre popa care vine cu Boboteaza. Eşti cu spatele la zid, nu te poţi eschiva, n-ai scăpare! Popa-i pe tine!
La fel Austria.
Fie că trebuie să pună poze pe feizbuc de pe pârtie ca să nu-l ia colegii la p*lă că-i sărac, fie că-l f*te muierea că trebuie să-şi cumpere teneşi cu sclipici la reducere de la Parndorf, Austria e destinaţie obligatorie în ianuarie pentru românul cu suport de schiuri pe tavanul maşinii.
Şi n-ai cum să rezişti. La 18 euro pe noapte cazare decentă la o pensiune, ieşi mai ieftin decât să stai acasă.
În urmă cu ceva ani, în ianuarie, mă invită Stanciu să fac un reportaj în Austria, în Tirol, despre cum merge treaba acolo. Eu reporter, Marius operator. Stanciu traducător. Mai era în echipă un drojdier de pe la ONT sau ceva, nu mai ştiu. A stat cuminte.
Istoria aventurii e absolut savuroasă, o veţi citi, pe larg, în cartea „Muia în vremea răscoalei”.
Acum doar un frame, de control.
Ne duce Stanciu într-o dimineaţă la un cârnăţar îmbujorat, un ţărănoi umflat şi roşcov în obraji, care avea o coşmelie de închiriat săniuţe şi schiuri la baza unei pârtii. Genul de cretin pe care l-a fătat mă-sa în locul potrivit al dealului ca să poată închiria săniuţe.
Cre că avea Stanciu ceva interese de afaceri cu ţărănoiul, că se pusese la cravată şi chiar se bărbierise pentru ocazie. Îi zice ţărănoiului: Rumaenische Fernsehen, como si dice la voi, Televiziunea Naţională din România, ja, ja, etc – căci Marius era (şi este) operator TVR. Ăla tot ud, că vine televiziunea din România să-l întrebe de săniuţele p*lii.
Facem cadrul.
În faţa mea, stânga, Stanciu la cravată, în dreapta ţărănoiul, fremătând de încântare. Prea oficial ca să nu mă ia de cap. Mor!
Merge – zice Marius.
Duc microfonul la bot şi întreb:
– A mă p**ă, mere că*atul tău de coşmelie de închiriat săniuţe? Pun botul fraierii? Marcă euroiul?
Îl văd pe Stanciu cum cască ochii, face buzele mov, rămâne fără aer şi se umflă la faţă ca broasca suflată cu paiu-n cur. Marius tremură de râs înăbuşit cu camera pe umăr. Ţărănoiu zâmbeşe tâmp de-aşa curtoazie de introducere lungă şi frumoasă.
– Herr Cutare, meine coleghe întreabă cum merge wunderbar dumneavoastră centru de închiriat săniuţe, unul dintre cele mai schon din zona Wilder Kaiser Brixental etc etc
Mă, la urmă am beut şi un vin fiert cu scorţişoară cu ţărănoiul mulţumit. Minunate săniuţe! Mişto la Austria! Alles in Ordnung! Bine că nu ştiu româneşte.
Alin Bena