Dacă e ceva de care nu duce lipsă cochetul orășel, apăi ăia-s specialiștii.

Nu există domeniu neacoperit de grupul de specialiști din Deva. Aceiași, indiferent de temă. Vreo 20 de oameni, dar ce oameni!

Toaletarea copacilor, termocentrala Mintia, câinii fără stăpân, gardul viu, culoarea bordurilor din sensul giratoriu, autobuzele electrice, ștrandul, telecabina, parcul, jadorul, jazz-ul, statuia, asfaltul, luminițele, gara, steagurile, cișmelele, natalitatea, parcările, migrația, vaccinurile, refugiații. Și, desigur, pistele. Pistele de biciclete.

În toate aceste domenii și în multe altele, specialiștii pistei s-au pronunțat fără echivoc: nu e bine! Ce nu e bine? Nimic nu e bine.

Cu cât specialistul pistei e mai necunoscător în chestiunile pistei, cu atât e mai motivat să spună apăsat: nu e bine!

Dar apogeul e atins zilele acestea de reabilitarea şi amenajarea Incintei I din Cetatea Devei.

Specialiștii pistei, ai vaccinurilor și ai câinilor vagabonzi s-au reconfigurat într-o clipă. Acum sunt restauratori de cetăți medievale.

Și dă-i cu jihadul de comentarii pricepute, dintre care cel mai folosit e: îi puneți și termopane? Și: Ați pus dale? (oare trebuia asfalt?). Ați luat cărămidă aparentă de la Dedeman? Faceți și sens giratoriu în incintă? Puneți borduri și panseluțe? Încălzire în pardoseală? Bojdeuca 2. Muahaha și nihaha!

Niciunul, nu, nici măcar UNUL nu are vreo calificare în domeniu.

Ah, ba da, pardon, a fost unul, director la Serviciul Cetate din primărie, pe care-l chema nevasta acasă prin apeluri publice pe feizbuc: Directoreee, lasă beutura, pune jos paharul și hai acasă, mămicule! Ei, ăsta e singurul care a avut, măcar, o tangență cu Cetatea. Ăsta e samsar de mașini second-hand, deci intelectual, e îndreptățit să-și dea cu părerea. Ceea ce și face – până-i strigă nevasta din nou: treci acasă!

Băi, îmi place sau nu-mi place. Foarte bine. Toată lumea are o părere, e firesc, nu-i niciun bai, pe principiul Vorbi și nea Ion/Că și el e om. E normal. Slavă Domnului că nu avem toți aceleași gusturi!

Dar specialiștii pistei nu se limitează doar a spune că nu le place. Ei știu mai bine cum ar fi trebuit făcut. Că dacă erau ei în capul trebii, ehehe, cum ar fi făcut-o. Din încheietura mâinii îți servesc o rezolvare de zece ori mai bună. După numai o sorbitură de cafeluță se luminează o variantă incomensurabil mai durabilă, mai frumoasă, mai devreme acasă. Dacă le-ar fi cerut cineva părerea și lor, altfel se învârtea Universul.

Nu are importanță că proiectul de reabilitare și refuncționalizare (atenție: NU RESTAURARE!) a Incintei I din Cetatea Devei are toate avizele de la Ministerul Culturii. Că a fost un concurs de proiecte. Că au fost necesare zeci de aprobări de la zeci de instituții ale statului. Că niște arhitecți și-au bătut capul, și-au pus cunoștințele pe planșetă.

Proiectul tehnic a fost elaborat de un colectiv de arhitecți, ingineri, specialiști atestați în domeniul monumentelor istorice și a fost verificat de experți atestați în domeniul monumentelor istorice.

Proiectul tehnic a fost elaborat în iunie 2020, are toate avizele solicitate prin Certificatul de urbanism, inclusiv Avizul de la Ministerului Culturii, iar lucrările de execuție s-au desfășurat sub strictă supraveghere arheologică, efectuată de specialiști de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva.

Adică n-a ieșit primarul în drum să strige: băă, care te pricepi la betoane și la pus cărămizi, că am o lucrare aicișa pe deal, la o ruină, dau o bere la final.

Dar vorbi și nea Ion, că și el e om.

Față cu revărsarea de vorbe de ocară a specialiștilor pistei din Deva, un arhitect încearcă, timid, să aducă argumente. Fiindcă eu nu-s specialist, îl las pe el să zică, răspunzând unui specialist al pistei:

Arhitect Tudor Ciocănescu, Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu”:

”In afară de referirile insidioase la borduri și panseluțe, ți se pare că intervenția contravine principiilor restaurării (vezi carta de la Veneția), pune in pericol monumentul sau îi degradează valoarea istorică?

Că eu, ca profesionist, in afară de niscai obiecții de natură estetică la balustrade nu-i găsesc alt cusur.

Dacă la bojdeucă (Bojdeuca din Țicău – n.n.) a fost distrus ambientul natural al acesteia, i s-a modoficat aspectul și au fost aduse in elemente străine, aici este doar o functionalizare a circulațiilor, complet reversibilă pe deasupra.

Exact ce ziceam mai devreme, am impresia că-ți dai cu părearea despre lucruri pe care nu le cunoști.

În primul rând să vorbim de principii.

Unu: restaurarea trebuie să oprească degradarea monumentului.

Doi: restaurarea nu trebuie să modifice realitatea istorică (intervenția nu trebuie să inventeze istorie, gen lipsește un ancadrament, îl facem noi cum știm că se făceau pe vremea respectivă).

Trei: reconstrucția se face doar în baza unor izvoare istorice bine documentate.

Patru (ăsta o să fie un șoc pentru tine): Intervențiile se fac pentru conservare și punerea in valoare și TREBUIE să poarte amprenta epocii în care sunt făcute, cu materialele și tehnologia de momentul respectiv.

Adicătelea, dacă ai de făcut o cale de acces între două puncte din monument pentru că lipsește acea bucată, o faci în tehnică și limbaj contemporan, clar distinct de monument, nu inventezi istorie.

Iar aia nu e cărămidă aparentă, este o completare cu cărămidă plină menită să protejeze golul și să îl bordeze.

Dacă te uiți (dar na, tre să știi la ce să te uiți), arcul plan de deasupra nu se mai sprijinea pe nimic, și cum nu era disponibil pe stoc un palet de cărămidă medievală la hornbach, se aplică ghici ce – principiul patru.

Așa că, domnule activist, mai documentați-vă înainte să răspândiți păreri, pentru că astfel de păreri aruncate gratuit în spațiul public pot afecta viața profesională și reputația unora, mai ales când aveți o bază de urmăritori.”

Alin Bena

DACĂ VREI SĂ VEZI CUM ARATĂ ACUM CETATEA DEVEI: