Creştinii îi sărbătoresc astăzi, 29 iunie, pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, ocrotitorii celor din penitenciare care au greşit faţă de Dumnezeu, precum au greşit şi ei: Petru s-a lepădat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe creştini.

Creștinismul nu e numai pace și iubire, e luptă cu propriii demoni

”Unul îi persecuta pe primii creștini, celălalt s-a lepădat de trei ori de Hristos. Primul a devenit apostolul neamurilor, al doilea a fost piatră de temelie a Bisericii. Epistolele lui Pavel au fost primul corpus masiv de texte creștine, înainte chiar de redactarea Evangheliilor; gesturile lui Petru, mereu în preajma Mântuitorului, au fost primul exemplu de trăire creștină.

Creștinismul nu e numai pace și iubire, floricele, liru-liru, pioșenie bleagă, formalism mort. E luptă cu lumea, cu propriii demoni, cu sine, cu credința însăși, trântă cu Dumnezeu precum cea a lui Iacob cu îngerul, iubire de Iisus, lepădarea din noaptea trădării și râvna din dimineața Învierii.

Noi suntem oameni imperfecți, ființe căzute – dar credința noastră e vie și prin ea suntem vii și noi, iar nu mortăciuni ambulante, suflete moarte în trupuri ce mișcă.” – a scris filologul și eseistul Adrian Papahagi despre cei doi Sfinți Apostoli, în ziua în care Biserica ortodoxă îi sărbătorește.

Cine a fost Sfântul Apostol Petru

Numele său original era Simon și a fost unul dintre primii discipoli ai lui Iisus. A fost numit de către Iisus Hristos „Petrus” (care înseamnă „piatră” în limba latină), pentru că Isus a spus că Biserica va fi zidită pe credința lui.

Petru a fost liderul grupului apostolilor și a jucat un rol crucial în răspândirea creștinismului. El este cunoscut pentru mărturisirea sa de credință în Hristos și pentru faptul că a fost martor ocular al minunilor și învierii lui Iisus.

„Tradiţia spune că Sfântul Petru este stăpânul lupilor, aceştia neîndrăznind să facă vreo stricăciune oamenilor fără încuviinţarea sfântului.

Tot Sfântul Petru mai are în păstrare şi cheile de la porţile Raiului şi mai are în pază şi balaurii din cer care mărunţesc gheaţa, transformând-o în grindină.

Se mai spune că sfântul, fiind marele ucenic a lui Hristos, umblă prin lume pentru a afla necazurile creştinilor, pe care apoi le împărtăşeşte lui Dumnezeu, dar poate fi văzut şi în lună sau când se deschide cerul la marile sărbători, stând la masa împărătească.

Sfântul Petru este şi subiectul unor întâmplări hazlii: i se fură caii sau boii în timpul aratului, pierde cheile Raiului, are o iubită pescăriţă, petrece şi joacă alături de oamenii de rând la o cârciumă, se îmbată şi este bătut de oameni etc.

Dintre târgurile organizate în ţară în această perioadă, cel mai cunoscut este cel de pe Muntele Găina”, scrie Romulus Antonescu în „Dicţionar de simboluri şi credinţe tradiţionale româneşti” (2016), citat de news.ro.

Sfântul Petru a murit răstignit pe cruce, cu capul în jos, în anul 67, pe 29 iunie.

Cine a fost Sfântul Apostol Pavel

Sfântul Apostol Pavel (Paul pentru catolici) era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin şi a fost elevul învăţatului Gamaliel. Numele său originar era Saul și a fost unul dintre principalii persecutori ai creștinilor. Luptând împotriva creştinilor, Sfântul Apostol Pavel a participat la uciderea arhidiaconului Ştefan. Pe calea Damascului însă i se arată Hristos într-o lumină orbitoare şi îl mustră: „Saule, Saule de ce mă prigoneşti?”. El se converteşte şi primeşte botezul de la Anania, episcopul Damascului. Saul și-a schimbat numele în Pavel și a devenit unul dintre cei mai influenți apostoli ai creștinismului.

Sfântul Apostol Pavel a fost decapitat din porunca împăratului Nero, în anul 67, în ziua de 29 iunie.

Pentru că Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au fost în temniţă fiindcă L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România. Cei doi sfinţi sunt ocrotitori ai celor lipsiti de libertate şi pentru că cei ajunşi în penitenciare sunt persoane care au greşit faţă de Dumnezeu, precum au greşit şi ei: Petru S-a lepădat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe creştini.

Tradiții și obiceiuri populare de Sfinții Apostoli Petru și Pavel

În Calendarul popular, ziua Sfinţilor Petru şi Pavel marchează miezul verii agrare şi perioada secerișului.

Tradiţia populară spune că în această zi apar licuricii, care îi ghidează pe cei ce se rătăcesc în păduri sau în munţi. Aceştia ar fi, de fapt, scântei ale biciului Sfântului Petru.

De Ziua Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel se dă de pomană pentru cei morţi, iar femeile trebuie să ofere vecinilor şi săracilor mâncare gătită, dar şi vase de lut pline cu apă, astfel încât morţii nu vor flămânzi, şi nici nu vor înseta pe tărâmul celălalt.

Oamenii nu au voie să muncească, nici la câmp, şi nici în gospodărie. În ziua prăznuirii celor doi sfinţi nu se spală, nu se aruncă gunoiul din casă şi nu se toarce, iar oamenii trebuie să meargă la biserică.

Nașterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

În data de 24 iunie, Biserica Ortodoxă sărbătorește „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”.

Fiul Elisabetei și al preotului Zaharia, Sfântul Ioan Botezătorul este cunoscut ca „Înaintemergătorul Domnului”, pentru că a vestit venirea Mântuitorului.

Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul prooroc al Vechiului Testament și, totodată, cel care face legătura cu Noul Testament. Sfântul Ioan s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron.

Sfântul Ioan Botezătorul este Înaintemergătorul Domnului, cel care a pregătit calea și mulțimile pentru primirea lui Mesia, Iisus Hristos.

Cei care renunțau la păcate erau botezați în Iordan. Misiunea pe care a avut-o Sfântul Ioan Botezătorul a fost aceea de a vesti apropierea lui Mesia și de a boteza în râul Iordan pe cei care se pocăiau.

Sânzienele

Tot în această zi de 24 iunie se sărbătoresc ”Sânzienele” sau ”Drăgaica”, cea mai mare şi spectaculoasă sărbătoare păgână a anului şi singura admisă, chiar cu numele ei, în calendarul creştin-ortodox.

Sărbătoarea Sânzienelor marchează începutul verii, pentru că pe 22 iunie a fost solstiţiul de vară.

Noaptea de Sânziene — cum este denumită în folclorul românesc — a devenit o serbare populară, cu caracter tradițional.

În traditia populară, Sânzienele sunt şi nişte făpturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, făpturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefăcătoare.

Despre ele se știe ca iau glasul cucului, pentru că începând de pe 24 iunie, cucul amuţeşte, pleacă în munte şi se transformă în uliu, răzbunându-se pe toate celelalte păsări cântătoare.

Din spicele de grâu și alte șapte plante diferite cum ar fi: pelin, verbină, busuioc, sunătoare, ferigă, soc, cicoare, salcie și neapărat florile de Sânziană, fetele tinere împletesc cununi (semnul cercului).

Purtate pe cap de o fecioară, aceasta reprezenta zeița agrară în dansul denumit Jocul Drăgaicei, care se execută ritual de către fete tinere la această serbare florală, cu caracter câmpenesc.

Până în anul următor, cununile sunt agățate la ușa de intrare a casei, la ferestre, la stâlpii porților, la pietrele de hotar și pe crucile mormintelor, cu semnificația de a apăra oamenii, animalele și recolta de forțele nefaste, malefice, de stihiile naturii — grindină, inundație, furtună etc.

Aceste cununi mai au rolul de a ghici viitorul, ursita.

Ele sunt aruncate pe casă sau șură și în funcție de felul în care rămân pe acoperiș, atârnate de hornul casei sau cad la pământ, anul care va urma va fi bun sau rău, tinerii se vor căsători cu omul iubit sau nu, recolta va fi bună sau proastă, locuitorii casei sănătoși sau bolnavi, vor avea noroc sau ghinion.