Ca să scape de Ilie Bolojan din fruntea Guvernului, PSD a încercat o cacealma, plusând și plusând până la limită – și cacealmaua a scăpat de sub control.

Ideea era ca Bolojan, speriat, să-și arunce cărțile și ei să facă mâna greblă.

Întâi, PSD a anunțat că se retrage de la guvernare, dacă nu pleacă Bolojan. S-au retras și Bolojan n-a plecat.

Au plusat, anunțând că depun o moțiune de cenzură pentru guvernul șchiop rămas în funcție. Au depus-o, cu sprijinul și participarea tuturor treziților în conștiință din zona psiho-pupu a Parlamentului.

Moțiunea a trecut cu succes și s-au trezit cu toții în drum și plini de praf, cu guvernul prăbușit si fără cale de întoarcere, căci au aruncat în aer toate podurile și le-au vărsat în cap adversarilor toate lăturile.

Nu s-au gândit o clipă că nu vor reuși să mențină coaliția fără Bolojan, așa încât nu și-au facut planul B.

La indicațiile prețioase ale consilierilor partidului (oare aceiași care i-au sfătuit să-i bage voturi în traistă lui George Simion de la AUR?), au mizat pe o strategie greșită.

Bolojan ar fi trebuit, în planul lor, fie să demisioneze, fie să fie înlocuit de la conducerea PNL de un grup de puciști din interior. Fie, ideal, ambele variante simultan.

Dar Bolojan nu a demisionat din funcția de premier după retragerea PSD de la guvernare iar puciștii nu au făcut masa critică necesară ca să-l schimbe pe Bolojan din funcția de președinte al PNL.

Așa că acum se învârt unii după coada celorlalți, sperând ca adversarul să clipească primul și să cedeze, să poată forma, cumva, o majoritate peticită, cârpită, pentru ca România să poată avea, din nou, un guvern funcțional.

O frecare pe uscat.

Alegerile anticipate ar fi cea mai decentă soluție, de departe!

Alin Bena

O coaliție de guvernare majoritară, în actuala compoziție a Parlamentului, nu mai este posibilă.

S-au trasat liniile roșii: PNL și USR nu vor mai colabora cu PSD. Sunt decizii adoptate în forurile statutare ale celor două partide, nu vorbe spuse pe la talk-show-uri.  Nici PNL, USR și nici PSD nu vor colabora cu AUR într-o coaliție de guvernare. UDMR respinge orice coaliție de guvernare care este sprijinită în Parlament de AUR.

Cu aceste limitări, nicio coaliție de guvernare posibilă nu întrunește majoritatea de 233 de parlamentari.

Asfel, mai rămân două variante: guvern minoritar SAU alegeri anticipate.

Președintele s-a pronunțat, deja, împotriva alegerilor anticipate. Și împotriva participării partidelor extremiste (AUR, SOS, POT etc) la orice coaliție de guvernare.

Deci rămîne valabilă doar varianta guvernului minoritar. Care poate fi de două feluri:

1. PNL + USR + UDMR + minorități – cu Ilie Bolojan prim-ministru
2. PNL: 71
3. USR: 59
4. UDMR: 32
5. Minorități: 19
   Total: 181 parlamentari

SAU

• PSD + UDMR + minorități – cu Sorin Grindeanu prim-ministru
• PSD: 122
• UDMR: 32
• Minorități: 19
  Total: 173 parlamentari

Președintele Nicușor Dan, rămas (sper, totuși) permeabil la argumentele raționale, vede că actuala situație de blocaj politic a fost generată de acțiunea PSD și AUR de a depune moțiunea de cenzură care a dat jos Guvernul. Acestea sunt faptele. Așadar, cine a generat această situație trebuie să o și rezolve. Așa ar fi just, nu doar în logica matematică. Fără AUR (exclus din calcul chiar de președintele Nicușor Dan), rămâne doar PSD care trebuie să găsească o soluție.

Capacitatea PSD de a atrage susținerea unor parlamentari PNL pentru susținerea unui guvern minoritar este reală. Și este mai ridicată, oricum, decât a PNL-ului de a atrage de partea sa parlamentari PSD. Deja sunt voci în PNL care pledează pentru rămânerea la guvernare, în orice formulă. Deci ar putea susține, chiar și subteran, un guvern condus de un premier PSD.

În plus, mai sunt parlamentarii independenți sau neafiliați și alți ciudați, care au șanse nule de a mai prinde în viața lor vreun mandat, ceea ce îi face sensibili la orice ofertă bănoasă de sinecură – operațiune la care PSD e meșter incontestabil (deși, să fim cinstiți, nici PNL-ului nu-i curge sânge din nas la astfel de combinații).

Dacă ar fi să pariez, aș pune toți banii pe desemnarea de către președintele Nicușor Dan a lui Sorin Grindeanu pentru funcția de prim-ministru. Cel puțin la prima nominalizare.

P.S.: Și ar mai fi câteva argumente, chiar multe, pentru care președintele pare că s-ar simți mai comod cu un guvern condus de PSD. Aceste argumente sunt strâns legate de noua poreclă a președintelui,Nicușor PSDan. Nu le mai aduc în discuție în acestă demonstrație, pentru că s-ar lungi prea mult. Doar atât zic, că porecla nu e chiar nedreaptă. Numirile din Justiție ar fi doar un mic exemplu în acest sens.

Alin Bena

Criza politică a ajuns în punctul fără întoarcere. Ei singuri, politicienii din coaliția de guvernare, s-au băgat în acest cotlon.

Din punctul de vedere al PSD, strategia de marketing părea să fie corectă.

În pierdere masivă de imagine și prăbușit în sondaje, parte a unei guvernări care a  nemulțumit omul de rând, PSD avea nevoie de o resetare obligatorie, ca să-și salveze existența.

Strategia: să găsească un vinovat unic pentru toate neajunsurile din ultimul an. Prim-ministrul Bolojan, în acest caz. Nu PSD, nici PNL sau USR sau UDMR. Doar Bolojan. După manualul de comunicare.

El și numai el, Bolojan, Ilie Sărăcie, este vinovat de scăderea abruptă a nivelului de trai al românilor. El și numai el a crescut taxe și impozite, a hotărât concedieri în administrațiile locale, a băgat în faliment mii de firme, a crescut inflația și prețurile la pompă, a pus bir pe pensiile veteranilor de război, văduvelor și mămicilor. A tăiat plata pentru prima zi de concediu medical. Etc, șamd. A tăiat tot ce a prins, ca un Ginghis Han nebun și însetat de sânge. Încăpățânat și nu ascultă de nimeni. Deci el e vinovat, nu toți membrii Guvernului – deși hotărârile se iau prin consens.

Nu mai putem cu Bolojan. Dacă nu-și dă demisia, atunci noi, PSD, ieșim de la guvernare. Nu putem fi părtași la astfel de acte de cruzime față de propriul popor. Popor care o duce din ce în ce mai rău, pe zi ce trece, ce-i drept.

Strategia părea a fi corectă.

Dar strategii luminați ai PSD (poate tot ăia care l-au învățat pe Ciolacu să-i dea voturi lui George Simion de la AUR) nu au luat în calcul două elemente esențiale. Unu: încăpățânatul de Bolojan a rezistat atacului. Doi: Bolojan a devenit victimă nedreaptă și aproape erou național. Uitați-vă pe cifrele uriașe de audiență, la TV, pe site-urile ziarelor și pe rețelele de socializare. Plus că a revigorat sentimentele anti-PSD ale unei părți masive din ”lumea bună”, cum îi place ei să-și spună.

Poate că PSD nu și-a imaginat că amenințările cu ieșirea de la guvernare nu vor avea efect. Nu au crezut că nu pot negocia. Și acum, astăzi, PSD este pus în situația de a face, efectiv, ce a amenințat că face. Și va ieși din Guvern. Nu are încotro. Altfel, dacă nu o face, va pierde și bruma de susținere pe care o mai avea. Și acolo nu se joacă bambilici. Ai dat chix, ți-au luat gâtul. Adio Grindeanu, bun venit, Olguța!

Pe de cealaltă parte, PNL se află la o răscruce istorică.

Partidul are un scor electoral abia la jumătate cât președintele său, Ilie Bolojan. Dacă îl mai are și pe ăla. Dacă, cumva, opozanții lui Bolojan din interiorul PNL, alde Thuma, gașca Bode și alți cocliți de la centru sau din teritoriu, care au simțit miros de sânge, se gândesc să nu-i acorde acum susținere totală lui Bolojan, cu gândul că acesta își va rupe gâtul și se vor întoarce ei la prăduit, atunci vor fi morți cu toții, cu tot cu partid. PNȚ-CD scrie pe ei.

Parcă văd că pe aici, pe la Hunedorica, vetustele au deja pozele pregătite cu ele zâmbind fericite lângă Predoiu sau Nazare, în caz că. Bine ați venit, domnule prim-ministru, cel mai bun sunteți din câți se există! Întotdeauna v-am susținut! O lungă galerie de astfel de poze stă mărturie. Bleah!

Iar Bolojan nu are altă cale decât să meargă înainte ca un taur, cu guvern și cu partid deopotrivă. Pentru că, oricât de dureros ar fi pentru toată lumea, e pe calea corectă. El știe asta. Dacă e doar o clipă căprioară, e pa și pusi. Probabil, până la urmă, va fi înlăturat de la conducerea Guvernului, într-un fel sau altul. Dar nu-i totuna cum mori, pentru că, uneori, există înviere.

Punctul fără întoarcere. Aici suntem acum.

Alin Bena