Un singur candidat la preşedinţia partidului nu are nimic de-a face cu democraţia. Nici cu competiţia internă reală a valorilor intelectuale sau, mai adesea, a celor cu priză la public, cum e cazul vedetelor tv de prin partide.
Mai mult: pentru liberalism, competiţia liberă şi corectă era una dintre valorile fundamentale şi un motor al progresului. Era.
Un Congres cu candidat unic e mai trist decât meniul de la ghereta din tablă de la marginea drumului judeţean, unde n-au decât ceafă de porc (arsă) cu cartofi prăjiţi (reci).
Mă străduiesc, recunosc, să găsesc justificări pentru PNL, un partid pe care l-am susţinut încă din vremea în care marii liberali ai zilelor noastre îşi numărau eugeniile din ghiozdan, firele de păr pubian pe unde apucau sau, după caz, încercau să-şi şteargă urmele de colaboratori ai Securităţii de prin dosare.
Ce argumente pot aduce pentru a scuza deficitul de democraţie din interiorul PNL?
Nu prea multe.
Nu vorbesc aici despre candidatul Ciucă, ajuns – ce surpriză! – preşedintele PNL, ci despre fenomen.
De exemplu: când aţi văzut ultima oară o competiţie cinstită, democratică, la conducerea unui partid?
Chiar din momentul de debut al „festivalului democraţiei” din PNL, din momentul când jupânii partidului s-au aliniat în spatele lui Cîţu, pentru a-i susţine candidatura, verdictul era dat. Se putea încheia acolo, pe treptele partidului, la momentul anunţului de candidatură, nu mai era nevoie de o vară nebună, cu morţi în pandemie, cu poale-n cap şi alte zoaie între liberali.
De-a lungul timpului, toate, absolut TOATE partidele şi-au ales nedemocratic conducătorii. În sensul că nu membrii partidului, ăia de lipesc afişe şi împart pliante, nu ăia au decis.
Fie că au fost „nopţi ale cuţitelor lungi”, fix înainte de ziua congresului – ca la PSD, fie „mici erori de soft” – ca la chiloţăriţii din USR-PLUS, fie rătăciţi cu capul şi ameninţaţi că vor fi călcaţi cu maşina – ca la AUR etc etc.
Lucrurile sunt stabilite dinainte de un nucleu de iniţiaţi influenţi, de obicei baroneţi ai partidelor cu interese financiare majore şi conexiuni bune cu serviciile.
În noaptea de sâmbătă, noaptea de dinaintea congresului, atunci se face treaba, într-un cerc restrâns, la cârciumă.
Restul votanţilor de pe la congrese, membrii partidelor veniţi duminica la Bucureşti cu trenul clasa a II-a sau cu microbuzul din judeţ, sunt mai degrabă preocupaţi să-şi facă poze împreună, să ştie nevestele că n-au fost la curve, sau să-şi umfle maţul cu senvişuri moca.
În cazul PNL, este evident, mă şi plictisesc să scriu un astfel de truism: decizia de a-l unge pe Ciucă preşedinte PNL a fost a lui Klaus Iohannis. Definitivă şi imperativă. Aşa că la crâşmă, sâmbătă noaptea, înaintea Congresului, discuţiile între baroneţi vor fi fost despre fotbal sau femei.
Va fi un preşedinte PNL cu un termen de valabilitate bine fixat: aprilie 2023, data la care Ciucă va preda mandatul de prim-ministru PSD-ului, conform înţelegerii.
După aprilie 2023, Nicolae Ciucă va fi doar un personaj expirat, şters, recunoscător pe vecie lui Klaus Iohannis (cel care i-a oferit, pe tavă, un fragment bolduit în CV-ul lui de doctor), silabisind cu greu discursul de demisie din fruntea PNL, în faţa unor colegi străini, necunoscuţi, pe motivul invocat în limbaj cazon, cum că misiunea lui s-a încheiat.
Deci în favoarea PNL, partid pe care mă autosugestionez din răsputeri să-l văd, în continuare, un partid al valorilor europene, creştin-democrat, liberal şi conservator, în favoarea PNL, deci, atât am de zis azi: măcar n-au mimat democraţia şi n-au pierdut vremea cu un balet ipocrit al hipopotamilor pe gheaţă. Cam subţire, dar altceva bun n-am găsit la marele Congres Extraordinar de astăzi.
Cum ar veni, dacă-i ordin, cu plăcere! Facem.
Alin Bena
COD GALBEN
