Prezentată de Dorina Mitracska
„Lumea se va duce naibii […] în ziua în care oamenii vor călători cu clasa întâi și literatura în vagonul de marfă.” (Gabriel García Márquez – Un veac de singurătate)
Destinele a șapte generații ale clanului Buendia sunt marcate de stigmatul însingurării, de obsesii care duc la alienare, pendulând între magie și realitate, într-un ținut numit Macondo, un loc imaginar, legat organic de evoluția personajelor.
Precum Moise, dar spre un „tărâm nepromis”, își conduce Jose Arcadio Buendia micul trib prin pădurile amazoniene spre limanul care se va numi Macondo, unde își va învăța semenii să-și construiască locuințele aproape de râu, să își cultive pământurile, îi va învăța să își crească animale și copiii.
Venirea țiganilor, în frunte cu misteriosul Melchiade, îl transformă pe Jose Arcadio din tânărul și întreprinzătorul patriarh într-un căutător al adevărului himeric al marilor invenții. Și astfel începe singurătatea celui care e considerat nebun din cauza ideilor sale vizionare.
Ursula, micuța și energica nevastă a lui Jose Arcadio, se dovedește a fi liantul dintre lumea fantasmelor în care se pierd ciudații membri ai familiei Buendia și lumea reală în care acesta formidabilă femeie se luptă să-și „prezerve stirpea”. Trăiește peste un veac, împărțită între vii și morți, având grijă de educația copiilor, cunoscând leacuri pentru toate bolile, deschizând uși și ferestre spre soare, căutând calea spre sufletul alor săi.
Ca într-un carusel halucinant se perpetuează generații de Buendia, purtând repetitiv aceleași nume de Jose Arcadio, Aureliano și Remedios sau Amaranta, având același temperament, aceeași marota ce duce la solitudine, până la extincția totală după un veac de singurătate.
Galeria personajelor romanului este vastă, fiecare este un arhetip, o figură de dimensiuni mitologice care influențează destinul Macondo-ului, îi determină creșterea și decăderea. Pasiunile și viciile lor se reflectă ca într-o oglindă în evoluția spațială și temporală a așezării, în conștiința locuitorilor, în etica grupului.
O întreagă istorie a umanității este cuprinsă în ascensiunea și declinul clanului Buendia. Aspirația spre bunăstare și cunoaștere, spre înțelegere și iubire, spre libertate și dreptate, spre putere, iată cu ce se confruntă protagoniștii romanului. Dar intransigenta lor în atingerea idealului le hotărăște fatalmente soarta.
Premiat cu Nobel pentru literatură în 1982, „Un veac de singurătate” l-a propulsat pe Gabriel García Márquez pe firmamentul celor mai celebri scriitori. La moartea lui, președintele columbian Juan Manuel Santos declară doliu național de trei zile, spunând :
„El a fost, și nu exagerez, columbianul care, din întreaga istorie a țării noastre, a dus cel mai departe și cel mai sus numele patriei noastre.”
