Copii cu facultate (care pe la Arad, care pe la Galaţi, care pe la Herculane) pierd vremea pe la anoste şedinţe de partid ale organizţiei de tineret, pe înserat, unde pun la cale ACŢIUNI, cu voie de la seniori.
De cele mai multe ori, să împartă mărţişoare şi flori prin oraş, de 1 şi 8 martie, de Crăciun eugenii la orfani iar în restul anului să doneze sânge, că sânge au, ce să şi donezi.
Răspunsul scurt: ca să trăiască şi ei. De-aia.
Nesiguri pe şcoala, puterile şi creierul lor, dotaţi cu o gramatică precară şi o cultură generală de tiktok, aleg o existenţă larvară, la fentă, la chiuleală, la şmerchereală. La supravieţuire.
Lipiţi de Partid, care se milostiveşte de ei cu un loc de muncă, între păianjenul din colţul biroului de bugetar, care a halit a şaptea muscă pe azi, şi smartwatch-ul care bâzâie ora plecării, la două ore după ce eşti deja acasă.
Un joc de sume mici, fără orizont, în care singura lor datorie e să dea like-uri la foc automat pe facebook binefăcătorilor lor sau să poarte servieta vreunui analfabet, ajuns prin jocul norocului într-o poziţie de putere, pe la nedei, pe la amestecat festiv în ceaune ori depuneri de coroane cu defilare.
Răspunsul pe lung, într-o postare de acum 9 ani, valabilă, în esenţa ei, şi astăzi:
Ştiţi ce se vinde cel mai bine în ţara asta?
Prosteala!
În politică, în presă, în economie, în scara blocului, în galeriile de artă, în buda gării, la coadă la langoşi.
Toată lumea vrea să prostească şi toată lumea doreşte să fie prostită.
De la uriniştii căţăraţi pe Soarele de Andezit de la Sarmizegetusa, care-şi bagă aşchii de zid dacic în cur, ca să se încarce cu energie, până la hoţomanii de canadieni, care forează noaptea de-a lungul filoanelor din Apuseni şi fug cu carotele de aur subsuoară peste ocean, într-o lume mai hulpavă şi mai bună, ca să mânce cu cinci guri şi să cace cu trei cururi big macul, peste tot, absolut peste tot, Prosteala rules!
Astea sunt subiectele pe care cei mai mulţi le cer şi cei mai mulţi le vând.
Energiile revoltaţilor de la bloc iau forma adunărilor de capete furajate în ocol, cu bătut de peturi în asfalt, bannere, tricoloare după gât, strigături cu rimă şi tricouri inscripţionate cu NU NE VINDEM ŢARA şi REZISTĂM şi MĂ PIŞ PE EL DE VOT.
În timpul ăsta, un coleg de-al Patriciei, din Valea Jiului, student la Arhitectură în Cluj, şi-a vândut un rinichi ca să poată să-şi plătească şcoala, pentru că ai lui, oameni săraci, nu l-au putut ajuta. A stat prin spital, a trerminat facultatea şi acum, şomer de doi ani deja, dar arhitect, speră să prindă un post de vânzător la Real.
Ce mişto sunt glumiţele şi ironiile dintre Ponta şi Antonescu, seară de seară, la televizor!
Ce piruete, ce rafinament oratoric!
70%, adică poporul suveran, palpită cu cablul tv băgat direct în creierul mic şi scos prin cur.
Ne place. Like! Ce mişto e Acces din Rect, Vocea României, Steaua României, Crucea României, Pizda României.
Ce mişto e că mor dracului speranţele unor copii de la Roşia Montană, de la Certej, din curul Moldovei rupte-n cur, de a primi de la părinţi bani de ghiozdan, de gumari turceşti, de covrig şi de lemn pentru soba clasei, ca să ajungă şi ei, în fine, şomeri în România.
Dă-i cu petul în asfalt, dă-i cu Prosteala din gură în gură, till the end of time!
Bă, bine-i să fii prost în România!
Alin Bena
