Un moș cu o poveste: fii atent cum ma distrez eu seara.
S-a schimbat ora, se înserează devreme. Femeie n-am, s-a dus sărmana, iar acasă dacă stau tot aprind un bec și e scump.
Așa că merg la supermarket.
Mă bag printre rafturi, umplu coșul cu vârf, nu țin socoteala, nu mă uit la bani: tablete de ciocolată bună, napolitane stivă, două coniace vechi, trei sticle de vin nobil, niște roți de cașcaval, salam de Sibiu cu dispozitiv anti-furt, cafea, șuncă de Pădurea Neagră, cartofi la sac din Franța. Iau și o tigaie de teflon.
Împing căruțul.
Se uită babele la mine cum mi-aș fi dorit să se uite acum 50 de ani.
În ochii lor văd pasiunea, focul iubirii mistuitor. Privirea aceea de femeie. Le văd gândurile, de parcă ar fi de sticlă, le simt în aerul parfumat cu detergenți pentru mașina de spălat.
Poate dorința de a-și reface viața alături de mine, fiindcă, știi, niciodată nu e prea târziu. Cine știe, poate chiar acum destinul le-a oferit șansa pe care o așteptau de o viață întreagă. Aici, între mopuri și umerașe.
Mă simt iubit și dorit.
Mă simt om.
Moșii lor, două rafturi mai încolo, împing căruțul cu o pâine feliată în pungă și o caserolă cu pipote de pui la ofertă.
Mă plimb agale printre standuri, cu caruțul plin. Sunt Regele Magazinului!
Strălucesc ca un Soare în lumina de neon.
Apoi, după o vreme, când lumea se mai rărește, fac drumul invers.
Pun pe rafturi tot ce am băgat în coș. Nu regret, cu fiecare cutie și pungă pusă inapoi pe raft, simt că fac o economie. Mare. Oricum nu aveam bani să le cumpăr.
Dar rămân cu iubirea pe care mi-au transmis-o babele, din priviri. Cu bucuria de a fi fost admirat și dorit. Cu mândria că am fost Regele Magazinului.
Apoi, ca să nu ies cu mâna goală, mă întorc să iau o caserolă cu pipote de pui.
Nu mai sunt.
Le-au luat pe toate săracii ăia de moșnegi.
Alin Bena
DIN ACEEAŞI GAMĂ DE PRODUSE, LA OFERTĂ: