Într-o țară în care cuvântul „reformă” este folosit adesea ca paravan pentru măsuri de austeritate, e timpul să spunem lucrurilor pe nume: tăierea veniturilor bugetarilor sau ale antreprenorilor privați nu este reformă. Este doar un chin. Un experiment cu rezultate previzibil de proaste pe termen lung.
Adevărata reformă, în orice sistem care vrea să funcționeze, nu înseamnă „să tai de la toți”, ci „să îmbunătățești acolo unde se poate și să elimini ceea ce trage în jos”.
În administrația publică, asta înseamnă un singur lucru: recompensarea performanței și sancționarea ineficienței.
O reformă reală nu pedepsește colectiv funcționari care trag din greu și își fac treaba cu seriozitate, ci își propune să elimine sau să recalibreze acele structuri birocratice unde se mimează munca și se risipesc banii publici.
De ce este mai ușor să tai salarii decât să restructurezi instituții? Pentru că e mai comod.
Pentru că adevărata reformă implică asumare, decizii dificile, evaluări corecte și, poate cel mai greu, despărțirea de protejați politici sau funcționari incompetenți care ocupă posturi cheie. Și pentru că într-un sistem anchilozat, orice încercare de evaluare a performanței este întâmpinată cu rezistență.
În paralel, în mediul privat, se vorbește din ce în ce mai des despre majorări de impozite ca soluție salvatoare pentru bugetul statului. Este o iluzie periculoasă.
Impozitarea excesivă nu aduce stabilitate fiscală, ci descurajează exact motorul economic al oricărei economii sănătoase: antreprenorii mici și mijlocii.
Aceștia nu au luxul marilor corporații de a-și muta profiturile prin paradisuri fiscale și nici pârghii de negociere în fața decidenților politici. Ei sunt cei care plătesc salarii, taxe, chirii și contribuie zilnic, onest, la economia reală.
Când îi împovărezi, nu colectezi mai mult, ci provoci închideri, falimente, pierderi de locuri de muncă și migrarea spre economia gri. Asta înseamnă, în cele din urmă, mai puțini bani la buget, nu mai mulți.
Așadar, dacă vrem un stat care funcționează, trebuie să ne uităm nu la cât tăiem, ci la unde investim, cum motivăm și cum eficientizăm.
Reforma reală presupune curaj, nu foarfecă. Presupune viziune, nu panică. Și mai ales, presupune o înțelegere corectă a rolului fiecărui actor în economie: statul trebuie să fie partener al cetățenilor și al mediului privat, nu un călău fiscal.
Fără o schimbare de paradigmă, vom continua să ne învârtim în cerc, cu bugete insuficiente și societăți din ce în ce mai frustrate. Adevărata reformă este una a valorii, a muncii bine făcute și a deciziilor asumate. Restul sunt doar tăieturi oarbe care nu fac decât să adâncească rana.
Alin Bena