Ce promiteam:
„Mai pe seară, când am timp, voi reveni cu o poveste adevărată, din vremurile de haiducie ale interlopilor hunedoreni, pe când erau susţinuţi de vârful structurii de poliţie din judeţul Hunedoara şi tăiau porcul în cârdăşie cu vîrful structurii politice din acelaşi, etern şi fascinant, judeţ Hunedoara. (…)
Nu de altceva, dar să ne reamintim, împreună, de vremurile când Berbeceanu era un debutant în Poliţie, un tânăr faţă în faţă cu o mafie incredibilă. De-aia numa.
„Iertare vă cer, nu am timp pentru toată povestea. Povestea nu se va pierde, fiţi siguri. Încerc să mă ţin de cuvânt, măcar cu cîteva repere, în acest spaţiu al mâţelor lascive, al torturilor de nuntă supraetajate şi al cafeluţelor cu inimoare de spumă.
„Vezi că Puiu (Man – n.n.) îţi transmite că-ţi taie mâinile şi picioarele cu drujba, dacă nu te linişteşti. Eu zic să te linişteşti, că ăsta nu glumeşte. Potoleşte-te!” Eram în holul IPH, acolo lucram, realizator de emisiuni la PRO TV Deva. Cel care îmi transmitea mesajul de la şeful interlopilor din Deva era nimeni altul decît adjunctul IPJ Hunedoara. Numărul 2 din Poliţia Judeţului Hunedoara.
În vremea aceea debuta Berbeceanu, un tînăr poliţist. Ăia erau șefii lui.
„Să se ducă dracului unde o şti! Noi n-avem nevoie de împuşcături pe holul Inspectoratului! Îi dau un echipaj ca să-l scoată în afara Devei şi, de-acolo, treaba lui cum se descurcă!” Era răspunsul altui şef din IPJ Hundeoara, la solicitarea mea de a-i acorda protecţie unui om care făcuse dezvăluiri incendiare, la mine în emisiune, despre cârdăşia dintre interlopii şi poliţiştii din judeţul Hunedoara. Şi care om, imediat după emisiune, fusese sunat şi ameninţat că nu va mai ieşi viu din clădirea în care aveam studioul de televiziune.
Berbeceanu, pe atunci, era o căprioară care visa că va muta munţii, cu mistreţi cu tot. Ăia erau șefii lui.
Nu vreau să mă lungesc, nu am spațiu aici. Nu vreau să mă evidențiez pe ramură, că oi fi fost vreun erou martir al presei. Nici pe departe.
Am vrut doar să aduc cîteva exemple despre atmosfera acelor ani (1997-2000), când liderul lumii interlope ajunsese să stea cu picioarele pe biroul directorului de la PRO TV, în timp ce un valet îi aducea de jos, de la barul Acapulco, o tavă generoasă cu whisky Johnnie Walker Red, pentru toată redacţia. Urma vizionarea festivă a ştirii filmate la Brănişca, unde preşedintele PNL şi primar al Devei, împreună cu interlopul, între ţuici şi beri, tăiaseră porcul iar PRO TV, prima televiziune a României, fusese chemată să-i filmeze, ca la nuntă.
E un adevăr dureros pentru mine şi pentru mulţi prieteni, dar el trebuie spus, odată şi-odată.
Vă las, că m-am scârbit brusc!
Aia era atmosfera atunci şi, probabil, n-ar fi fost cu mult diferită azi, dacă nu era berbecele ăsta de Berbeceanu. Căruia îi spun, încă o dată: RESPECT!
Şi apoi o să vă explic, tot dacă am vreme, de ce nu-s enoriaş la Biserica Adoratorilor din Oficiu ai lui Berbeceanu. Şi cum ar putea face el ca să devin.
Deocamdată pa.
Alin Bena