Prezentată de Dorina Mitracska
„Ghepardul” („Il Gattopardo”) este despre o lume în destrămare, un timp a cărui curgere lentă este grăbită de schimbările aduse de revoluție, despre un prinț maiestuos și manierat, aflat la zenitul vieții și al clasei sale.
Despre o Sicilie în care vremurile noi încearcă zadarnic să aducă progresul promis de burghezia în ascensiune. Pământul ei arid, râvnit de atâția cuceritori, a dat naștere unei stirpe ce se crede coborâtoare din zei și, de aceea, perfectă și imuabila.
Personajul central al romanului este olimpianul don Fabrizio, cu adevărat un pater familias, devotat ritualurilor și tradițiilor aristocratice, singurele în stare de a perpetua străvechiul nume al prinților de Salina.
Dar Garibaldi debarcă în Sicilia și întregul eşafodaj al vechilor orânduieli este zguduit, crinul de pe albul steag al Bourbonilor este înlocuit de vulgara cocardă tricoloră, fluturată cu emfază de alde Sedara, „prototip” perfect al parvenitului burghez.
Lucid și cumpătat, don Fabrizio coboară din sferele înalte ale aştrilor adoraţi în haosul pământean, înțelegând înaintea tuturor începutul sfârșitului… Fidel convingerilor sale, nu ezită, totuși, să susțină noua orânduire și să amestece sângele princiar cu cel plebeu.
Are acest roman toate „ingredientele” pentru a zugravi o frescă fidelă a Risorgimento-ului sicilian. Analiza profundă a profilului personajelor este consecință a admirației pe care a exercitat-o Freud asupra lui Lampedusa. Are scene de o gingașa puritate, dar și dure imagini naturaliste… Totul pe un ton elevat, un vocabular atent ales și o exprimare limpede și fluidă, care face ca povestea să fie citită și recitită cu interes.
Este unicul roman al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, roman a cărui editare i-a fost respinsă. A apărut și a avut un imens succes după moartea scriitorului. La scurt timp, este ecranizat de sensibilul regizor italian Luchino Visconti și astfel, în conștiința multor admiratori ai „Ghepardului”, prințul de Salina are chipul lui Burt Lancaster, Tancredi-farmecul lui Alain Delon, iar Angelica-senzualitatea Claudiei Cardinale.