Prezentată de Dorina Mitracska
Memoria mea involuntară îmi face, adesea, surprize… Constat, de multe ori, că vacanțele mele sunt alese în locuri despre care am citit, am auzit poveşti, am văzut filme sau apar în cântecele mele preferate.
Savurând o cafea pe o terasă din Montparnasse, după o zi toridă, cu multe impresii stocate spre bucuria inimii și minții, mi-am amintit, aproape involuntar, de povestirile lui Eugen Simion despre șederea sa la Paris. Aflat, la fel ca și mine, în Montparnasse, îi vede trecând, anonimi în aglomerația pariziană, pe Jean Paul Sartre și pe Simone de Beauvoir, două imense personalități ale secolului XX.
Sartre a apărut în lecturile mele cu diferite ocazii, în clipe de căutare a rațiunii existenței (nu degeaba JPS este un important reprezentant al existenţialismului). Îl recitesc și găsesc noi sensuri în scrierea lui.
Îi „privesc” cu mai multă condescendenţă pe protagoniștii pieselor sale de teatru, cu mai multă înțelegere și cu o oarecare seninătate.
Recomand cu multa căldură cele două piese de teatru.
Filozof de stânga, idolul generației ’68, Sartre a refuzat premiul Nobel pentru a rămâne un Om și a nu deveni o Instituție!