Sfânta Varvara (în tradiția ortodoxă Marea Muceniță Varvara) este una dintre cele mai vechi și mai populare sfinte ale creștinismului timpuriu. A devenit ocrotitoarea minerilor, a celor care lucrează cu foc și explozibili și, în unele zone, a artileriștilor. Sfânta Varvara este prăznuită în data de 4 decembrie, atât în calendarul ortodox cât și în cel romano-catolic (Sf. Barbara).
Cine a fost Sfânta Varvara
A trăit la începutul secolului al IV-lea, în vremea împăratului Maximian și era fiica unui nobil păgân, Dioscor, extrem de autoritar.
Conform tradiției, tatăl ei a închis-o într-un turn pentru a o feri de influențe exterioare, dar Varvara s-a convertit la creștinism în secret.
După ce Dioscor a aflat, a dat-o pe mâna autorităților; a fost supusă torturilor, dar a rămas neclintită în credință.
În final, Dioscor însuși i-a tăiat capul – moment în care, conform tradiției, a fost lovit de un fulger, pedepsit divin.
De aici provine și asocierea ei cu protecția împotriva morții subite, mai ales în medii periculoase cum sunt minele.
Sfânta Varvara – ocrotitoarea minerilor
Minerii lucrează cu risc ridicat de prăbușiri, explozii de gaz, accidente subite.
Peste tot în Europa și în România, Sfânta Varvara este considerată protectoarea muncitorilor din subteran, pentru că a murit „subit”, printr-o lovitură neașteptată.
În marile bazine miniere din Valea Jiului, Petroșani, Baia Sprie, Roșia Montană, Certej, Brad sau în exploatările de sare, ea avea un loc aparte în tradițiile comunității.
Tradiții de Sfânta Varvara
În România și în Europa Centrală, 4 decembrie este o sărbătoare cu ritualuri complexe, atât religioase, cât și populare.
„Ramura de Varvara” (crenguța de pom pusă la înflorit)
- Fetele tinere pun în apă o ramură de cireș, măr sau vișin.
- Dacă înflorește până la Crăciun, înseamnă noroc, sănătate și măritiș.
- Este una dintre cele mai răspândite tradiții în Ardeal, Banat și Europa Centrală.
Obiceiuri la mineri
- În multe mine, 4 decembrie era zi liberă – nu se cobora în subteran.
- Se făcea o slujbă specială la troița sau icoana Sfintei Varvara aflată la intrarea în mină.
- Minerii duceau colaci, lumânări și vin, iar preoții făceau sfințirea lucrului.
- Se țineau mese comunitare – „Ziua Minerului”, înainte de a exista denumirea oficială.
Rituri de protecție
- În unele zone se aprindeau lumânări la fântâni, la intrările în galerii sau în gospodării.
- Minerii purtau iconițe cu Sfânta Varvara în buzunarul de la piept pentru protecție.
Obiceiuri populare legate de agricultură și sănătate
- În satele din Transilvania se făceau mici daruri copiilor, asemănătoare cu „Moș Nicolae”.
- Gospodinele pregăteau grâu fiert, colivă sau pâini rituale.
- În Maramureș, se marca începutul perioadei de pregătire pentru solstițiul de iarnă.
Tradiții central-europene
În Austria, Bavaria, Cehia și Slovacia:
- „Barbarazweig” – tradiția crenguței înflorite este extrem de puternică.
- Femeile împart mici cadouri copiilor.
- În zonele miniere se organizează parade cu lampioane și uniforme tradiționale.
De ce e importantă această sărbătoare
Sfânta Varvara a devenit un simbol al:
- curajului în fața pericolului,
- solidarității comunităților miniere,
- identității unor localități construite în jurul mineritului (Valea Jiului, Zlatna, Cavnic, Baia Sprie, Certej, Brad etc.).