„Sfinții de gheață” sunt un concept din tradiția populară românească (și europeană), legat de câteva zile reci care apar în mod obișnuit la mijlocul lunii mai, după o perioadă mai caldă de primăvară.
Tradiția a fost preluată de la catolici, Sfinții de Gheață fiind episcopi si martiri.
Aceste zile erau privite cu teamă mai ales de agricultori, deoarece un val de frig sau îngheț putea compromite culturile tinere.
Cine sunt „Sfinții de gheață”?
În tradiția populară românească, dar și în cea central-europeană (germană, austriacă, maghiară), sunt pomeniți 3-5 sfinți ale căror zile sunt considerate reci:
Sfântul Mamert – 11 mai
Sfântul Pancrațiu (Pancrațiu) – 12 mai
Sfântul Servațiu – 13 mai
Uneori sunt incluși și:
Sfântul Bonifaciu – 14 mai
Sfânta Sofia (numită și „mama sfinților de gheață”) – 15 mai
Zilele Sfinților de Gheață sunt caracterizate printr-o răcire accentuată a vremii, precipitații abundente și chiar îngheț la sol, ridicând serioase probleme în agricultură.
Tradiții și obiceiuri românești
- Amânarea semănăturilor și plantărilor sensibile
Țăranii evitau să semene porumbul sau să pună răsaduri de roșii și ardei înainte de trecerea acestor zile, temându-se de „frigul de sfinți”. - Rugăciuni pentru vreme bună
În unele zone, oamenii mergeau la biserică și aprindeau lumânări pentru ca „Sfinții de gheață” să fie milostivi și să nu aducă brumă. - Obiceiuri meteorologice
Se spune că dacă este frig sau îngheață în această perioadă, va urma o vară răcoroasă și instabilă. Dacă zilele trec fără frig, vara va fi caldă și roditoare. - Superstiții
În unele regiuni, nu se lucrează pământul în aceste zile, ca să nu „mânii” sfinții și să atragi grindina sau înghețul.
Această credință are și o bază științifică: fluctuațiile climatice din luna mai pot aduce mase de aer rece din nord, care afectează temporar vremea în Europa Centrală și de Est.