Judecătorii Tribunalului Hunedoara au respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între inculpatul Balint Tiberiu Ioan și procurorii DNA Alba Iulia. În acel acord, Balint Tiberiu Ioan a recunoscut că a luat o mită de 100.000 euro.
Ce au hotărât ieri, 26 aprilie 2022, judecătorii Tribunalului Hunedoara:
”Solutia pe scurt: În temeiul art. 485 al.1 lit. b C.pr.pen., Respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat la data de 04.03.2021 de către Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba Iulia cu inculpatul Balint Tiberiu Ioan în dosarul nr. 173/P/2013, dosar în care inculpatul a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 6 din legea nr.78/2000 rap. la art. 254 Cod penal (1969) cu aplicarea art. 5 Cod penal. Trimite dosarul la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Alba Iulia pentru continuarea urmăririi penale. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor şi a procurorului prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 26 aprilie 2022.
Document: Hotarâre 34/2022 26.04.2022”
Cum au motivat judecătorii Tribunalului Hunedoara sentința:
”(…) soluţia la care s-a ajuns prin acord este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, având in vedere suma mare de bani care a făcut obiectul mitei și gradul de organizare al activităţii infracţionale, respectiv înfiinţarea unei firme cu sediul într-un paradis fiscal și care urma să fie folosită pentru săvârșirea infracţiunii de luare de mită.” – fragment din motivarea sentinței Tribunalului Hunedoara.
Context:
Fostul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara Tiberiu Balint a încheiat cu procurorii DNA un acord de recunoaştere a vinovăţiei, într-un dosar în care este acuzat de luare de mită.
El a pretins 100.000 de euro de la un om de afaceri pentru prelungirea unui contract de lucrări încheiat cu CJ Hunedoara şi a primit 510.000 de lei. Pedeapsa convenită în acordul inculpatului cu procurorii DNA, în schimbul recunoașterii vinovăției, este de doi ani şi jumătate de închisoare cu suspendare şi amendă.
MOTIVAREA (pe scurt) A SENTINȚEI TRIBUNALULUI HUNEDOARA de retrimitere a dosarului la DNA – Seviciul Teritorial Alba-Iulia, pentru continuarea urmăririi penale:
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:
În ceea ce priveşte condiţiile de formă, se constată că acestea sunt îndeplinite, în sensul că inculpatul ###### ####### #### a fost asistat la momentul încheierii acordului şi pe parcursul negocierii de către apărătorii aleşi.
Acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost avizat de către procurorul ierarhic superior celui care l-a încheiat şi cuprinde elementele prevăzute de lege. Anterior încheierii acordului inculpatul a declarat în mod expres şi fără vreo nuanţare că recunoaşte săvârşirea faptelor cu privire la care a solicitat încheierea acordului; a menținut această poziţie şi în faţa instanţei de judecată.
La dosarul de urmărire penală, pe lângă declaraţia de recunoaştere a inculpatului, au fost anexate probe din care rezultă vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea faptei pentru care s-a încheiat acordul de recunoaştere a vinovăţiei iar probele sunt suficiente şi îndeplinesc toate criteriile de legalitate şi temeinicie pentru ca pe baza lor instanţa să poate stabili că inculpatul a săvârşit faptele cu privire la care s-a încheiat acordul, că aceste fapte au fost săvârşite cu vinovăţie şi că nu există cauze care să împiedice angajarea răspunderii penale a inculpatului.
Presupusele documentaţii care ar fi trebuit întocmite în temeiul contractului de consultanţă, dacă acest contract era real, nu au putut fi prezentate în cadrul unui control efectuat de ANAF anterior declanşării anchetei penale, deşi au fost solicitate expres de către inspectorii ANAF tocmai pentru a se verifica realitatea prestaţiilor de consultanţă; documentele au fost predate organelor de urmărire penală abia la cinci luni de la solicitarea lor şi din succesiunea actelor şi procedurilor la care ar fi trebuit să fie utilizate, precum şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, probe corect evaluate de procuror în prezentarea de mai sus a stării de fapt, rezultă că documentaţiile tehnice de consultanţă au fost întocmite ulterior declanşării anchetei, pro causa.
De altfel, inculpatul a şi declarat în cursul anchetei şi în faţa judecătorului că suma de 510.000 lei a constituit mită şi nu contraprestaţie pentru activităţi de consultanţă. Cu toate acestea, acordul prezentat instanţei nu poate fi admis întrucât soluţia adoptată în urma negocierilor dintre inculpat şi procuror este nelegală în totalitate.
În esenţă, prin acord s-a reţinut că inculpatul ###### ####### ####, în calitatea sa de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara, deţinută în cursul anilor 2013 – 2014, în baza înțelegerii stabilite în luna octombrie 2013 cu ### ####### ######, administrator de fapt al SC ##### ######### ###### ###### SRL, i-a pretins acestuia suma de 100.000 Euro pentru ca, în data de 23.10.2013, la solicitarea lui ### ####### ######, să semneze Actul Adițional nr. 1/23.10.2013 pentru prelungirea Contractului de execuție lucrări ”Modernizare DJ 706B: Luncoiu de Jos –########-Luncșoara-Dumești-##### (DJ 706), km 2+800 – 3+800 și km 7+150 – 19+450”, îndeplinind astfel un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv a semnat un act juridic care angaja Consiliul Județean Hunedoara în lipsa delegării de atribuții din partea președintelui Consiliului Județean Hunedoara obligatorie conform dispozițiilor art.107 alin 2 din Legea nr. 215/2001 iar apoi în baza acestei înțelegeri a primit în tranșe, în perioada noiembrie 2013 – mai 2014, suma totală de 510.000 lei ( la data de 12.12.2013 suma de 60.000 lei reprezentând contravaloarea facturii pro forma cu nr. 5/10.12.2013, la data de 06.03.2014 suma de 20.000 lei, la data de 07.03.2014 suma de 180.000 lei, în data de 04.04.2014 suma de 35.000, la data de 30.04.2014 suma de 165.000 lei, iar la data de 12.05.2014 suma de 50.000 lei) prin intermediul SC #### #### ######## SRL, societate a cărui administrator de fapt era, de la SC ##### ######### ###### ###### SRL, administrată în fapt de ### ####### ######, disimulată ca plată a contractului de consultanță FN din 25.11.2013 încheiat între SC ##### ######### ###### ###### SRL și SC #### #### ######## SRL acţiuni care realizează elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită.
Ca încadrare juridică a infracţiunii de luare de mită au fost reţinute prevederile prev. de art. 6 din legea nr.78/2000 rap. la art. 254 Cod penal (1969) cu aplicarea art. 5 Cod penal. Rezultă că acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost întocmit cu privire la o infracţiune de luare de mită săvârşită în două modalităţi, respectiv pretinderea unei sume de bani urmată de primirea sumei pretinse la un interval mai mare de timp( prima tranşă la circa două luni după pretinderea banilor) de la momentul la care aceasta a fost pretinsă. Astfel, suma de 100.000 euro, echivalentul a 510.000 lei, a fost pretinsă de inculpatul ###### ####### #### de la ### ####### ###### în toamna anului 2013, prima tranşă în valoare de 60.000 lei fiind remisă inculpatului ###### la circa două luni mai târziu, în data de 12.12.2013, disimulată sub forma unei plăţi fictive reprezentând contravaloarea facturii proforma nr. 5/10.12.2013, factură în care erau înscrise prestaţii care nu au avut loc în realitate.
Celelalte tranşe până la concurenţa sumei de 510.000 lei au fost primite de inculpat la datele de 06.03.2014 (suma de 20.000 lei), 07.03.2014 ( suma de 180.000), 04.04.2014 ( suma de 35.000 lei), 30.04.2014 (suma de 165.000 lei) şi la 12.05.2014 ultima tranşă ( suma de 50.000 lei). Şi aceste tranşe au fost disimulate ca plăţi fictive efectuate către SC #### #### ######## SRL controlată de ###### ####### ####, exact ca în cazul primei tranşe.
În modalitatea pretinderii de bani, infracţiunea de luare de mită a fost săvârşită într-adevăr în octombrie 2013, înainte de intrarea în vigoare a nodului Cod penal, însă fapta reţinută în sarcina inculpatului ####### ###### #### este incriminată de lege în modalităţi alternative de săvârşire, pretinderea unei sume de bani fiind numai una dintre aceste modalităţi. Primirea unei sume de bani necuvenite de către funcţionarul public în legătură cu atribuţiile de serviciu este incriminată ca modalitate distinctă de comitere a infracţiunii de luare de mită iar primirea celor şase tranşe care au cumulat în total 510.000 lei de către ###### ####### #### constituie acte de executare ale infracţiunii de luare de mită în modalitatea primirii de bani care nu i se cuvin funcţionarului public, în legătură cu îndeplinirea unui act care intră în îndatoririle sale de serviciu.
Aşadar, este vorba de o infracţiune unică săvârşită în două modalităţi alternative din care una (primire) cu executare succesivă.
Având în vedere faptul că din cele şase acte de primite de bani în condiţiile incriminate ca infracţiune de luare de mită cinci au fost săvârşite după data de 01 februarie 2014 şi fiecare din aceste fapte constituie câte un act de executare a infracţiunii de luare de mită , nu se mai pune problema succesiunii de legi în timp şi nici nu poate fi stabilită asupra fondului cauzei o soluţie în temeiul Codului penal din 1969, singura lege care poate fi aplicată cu privire la această infracţiune fiind legea în vigoare la data ultimului act de executare, adică Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (Noul Cod penal în vigoare de la data de 01 februarie 2014).
Dacă primirea efectivă a banilor nu ar avea relevanţă juridică penală şi ar trebui să ne raportăm strict la data pretinderii mitei ca dată a consumării infracţiunii, atunci nu s-ar putea dispune confiscarea sumei primite cu titlu de mită, ceea ce ar fi absurd.
La data la care inculpatul a pretins suma cu titlu de mită și la data la care cererea sa a fost acceptată de către mituitor, s-a realizat numai o înţelegere de principiu cu privire la predarea mitei în tranşe, fără a se stabili numărul tranşelor, cuantumul fiecărei tranşe, data la care fiecare tranşă urma să fie remisă și nici nu au fost puse la punct detaliile fiecărei remitere a tranşei din mită.
Anterior datei la care a fost primită fiecare dintre tranşele mitei, părţile implicate au convenit asupra sumei ce urma să fie remisă în tranşa respectivă, a modalității în care suma de bani urma să fie mascată ca prestaţie datorată în cadrul unui raport comercial, a datei la care suma urma să fie pusă la dispoziția inculpatului. Aşadar, fiecare tranşă din mită a necesitat noi acte de executare care au relevanţă penală și care au fost săvârşite după 01 februarie 2014.
Cum acordul prezentat instanţei a fost încheiat reţinându-se ca lege aplicabilă dar şi ca lege penală mai favorabilă Codul penal din 1969, soluţia la care procurorul şi inculpatul au ajuns ca urmare a negocierilor nu este legală şi acordul nu poate fi admis. În consecinţă, singura soluţie pe care o poate adopta instanţa este aceea de respingere a acordului încheiat între procuror şi inculpatul ###### ####### #### ca nelegal. Suplimentar faţă de cele observate mai sus, ipotetic vorbind, dacă s-ar pune în discuţie legea penală mai favorabilă – ceea ce nu este cazul, aşa cum am arătat deja – atunci prevederile Noului Cod penal în vigoare de la data de 01 februarie 2014 ar fi mai favorabile inculpatului, întrucât pedeapsa principală prevăzută de lege pentru infracţiunea de luare de mită este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, pe când Codul penal din 1969 prevede pentru aceeaşi infracţiune pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Cum soluţia negociată prevede suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, care presupune în sarcina inculpatului acelaşi tip de obligaţii prevăzute atât de reglementarea veche cât şi de cea nouă, trebuia considerată lege penală mai favorabilă legea care prevede limite de pedeapsă mai mici, adică Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (Noul Cod penal).
Nu în ultimul rând, soluţia la care s-a ajuns prin acord este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, având in vedere suma mare de bani care a făcut obiectul mitei și gradul de organizare al activităţii infracţionale, respectiv înfiinţarea unei firme cu sediul într-un paradis fiscal și care urma să fie folosită pentru săvârșirea infracţiunii de luare de mită.
Faţă de cele de mai sus, PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂŞTE:
În temeiul art. 485 al.1 lit. b C.pr.pen., Respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat la data de 04.03.2021 de către Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial #### ##### cu inculpatul ###### ####### ####, fiul lui ####### și #######, născut la data de ##########, în #### ####, județul Hunedoara, domiciliat în #### ####, str. ####### ########, ##### #, ####, ####, #####, jud Hunedoara posesor al C.I. seria HD, nr. 765038, eliberat la data de 23.06.2015, de către SPC ####, CNP #############, în dosarul nr. ###/P/2013, dosar în care inculpatul a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 6 din legea nr.78/2000 rap. la art. 254 Cod penal (1969) cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Trimite dosarul la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial #### ##### pentru continuarea urmăririi penale.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor şi a procurorului prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 26 aprilie 2022.
CITEȘTE mai mult: