Criza politică a ajuns în punctul fără întoarcere. Ei singuri, politicienii din coaliția de guvernare, s-au băgat în acest cotlon.
Din punctul de vedere al PSD, strategia de marketing părea să fie corectă.
În pierdere masivă de imagine și prăbușit în sondaje, parte a unei guvernări care a nemulțumit omul de rând, PSD avea nevoie de o resetare obligatorie, ca să-și salveze existența.
Strategia: să găsească un vinovat unic pentru toate neajunsurile din ultimul an. Prim-ministrul Bolojan, în acest caz. Nu PSD, nici PNL sau USR sau UDMR. Doar Bolojan. După manualul de comunicare.
El și numai el, Bolojan, Ilie Sărăcie, este vinovat de scăderea abruptă a nivelului de trai al românilor. El și numai el a crescut taxe și impozite, a hotărât concedieri în administrațiile locale, a băgat în faliment mii de firme, a crescut inflația și prețurile la pompă, a pus bir pe pensiile veteranilor de război, văduvelor și mămicilor. A tăiat plata pentru prima zi de concediu medical. Etc, șamd. A tăiat tot ce a prins, ca un Ginghis Han nebun și însetat de sânge. Încăpățânat și nu ascultă de nimeni. Deci el e vinovat, nu toți membrii Guvernului – deși hotărârile se iau prin consens.
Nu mai putem cu Bolojan. Dacă nu-și dă demisia, atunci noi, PSD, ieșim de la guvernare. Nu putem fi părtași la astfel de acte de cruzime față de propriul popor. Popor care o duce din ce în ce mai rău, pe zi ce trece, ce-i drept.
Strategia părea a fi corectă.
Dar strategii luminați ai PSD (poate tot ăia care l-au învățat pe Ciolacu să-i dea voturi lui George Simion de la AUR) nu au luat în calcul două elemente esențiale. Unu: încăpățânatul de Bolojan a rezistat atacului. Doi: Bolojan a devenit victimă nedreaptă și aproape erou național. Uitați-vă pe cifrele uriașe de audiență, la TV, pe site-urile ziarelor și pe rețelele de socializare. Plus că a revigorat sentimentele anti-PSD ale unei părți masive din ”lumea bună”, cum îi place ei să-și spună.
Poate că PSD nu și-a imaginat că amenințările cu ieșirea de la guvernare nu vor avea efect. Nu au crezut că nu pot negocia. Și acum, astăzi, PSD este pus în situația de a face, efectiv, ce a amenințat că face. Și va ieși din Guvern. Nu are încotro. Altfel, dacă nu o face, va pierde și bruma de susținere pe care o mai avea. Și acolo nu se joacă bambilici. Ai dat chix, ți-au luat gâtul. Adio Grindeanu, bun venit, Olguța!
Pe de cealaltă parte, PNL se află la o răscruce istorică.
Partidul are un scor electoral abia la jumătate cât președintele său, Ilie Bolojan. Dacă îl mai are și pe ăla. Dacă, cumva, opozanții lui Bolojan din interiorul PNL, alde Thuma, gașca Bode și alți cocliți de la centru sau din teritoriu, care au simțit miros de sânge, se gândesc să nu-i acorde acum susținere totală lui Bolojan, cu gândul că acesta își va rupe gâtul și se vor întoarce ei la prăduit, atunci vor fi morți cu toții, cu tot cu partid. PNȚ-CD scrie pe ei.
Parcă văd că pe aici, pe la Hunedorica, vetustele au deja pozele pregătite cu ele zâmbind fericite lângă Predoiu sau Nazare, în caz că. Bine ați venit, domnule prim-ministru, cel mai bun sunteți din câți se există! Întotdeauna v-am susținut! O lungă galerie de astfel de poze stă mărturie. Bleah!
Iar Bolojan nu are altă cale decât să meargă înainte ca un taur, cu guvern și cu partid deopotrivă. Pentru că, oricât de dureros ar fi pentru toată lumea, e pe calea corectă. El știe asta. Dacă e doar o clipă căprioară, e pa și pusi. Probabil, până la urmă, va fi înlăturat de la conducerea Guvernului, într-un fel sau altul. Dar nu-i totuna cum mori, pentru că, uneori, există înviere.
Punctul fără întoarcere. Aici suntem acum.
Alin Bena