Într-o țară în care prostia pare într-un avânt de neoprit, să încerci să strecori o opinie de bun-simț arată a fi inutil. Să adaugi și tu, la rândul tău, mai multă prostie la grămadă – pare a fi singura variantă profitabilă.
A făcut tictocul varză creierele votanților? Ei bine, soluția nu e să reglementezi tictocul și să blochezi mecanismul virozei frauduloase, ci să-ți pui sarmalele în cap și să dai și mai mult tictoc la popor. Cu speranța că alte creiere făcute piftie, în același mod, te-or vota pe tine.
E presiune psihiatrică mare în Ospiciul Maicii Domnului, aici, acum, la noi. Orice încercare de a picura un strop de luciditate și de adevăr în acest balamuc nu aduce puțină liniște în hărmălaie ci adaugă o voce în plus la urletul colectiv.
În fiecare săptămână, în centrul orașului se adună oameni care strigă. Strigă în fața statuilor înaintașilor și a instituțiilor goale, apoi mărșăluiesc pe străzi, cu steaguri și trompete. Ce strigă? Nici ei nu știu prea bine ce ar trebui să strige. ”Turul doi, înapoi!” e o strigare scurtă și ușor de memorat, deci e bună. ”Trăiască, trăiască, trăiască să trăiască/Moldova, Ardealul și Țara Românească!” merge oricând. În rest, huooo!
E un exercițiu de menținere a mușchiului revoltei, de care organizatorii știu să profite, în beneficiul electoral propriu și fără nicio altă finalitate.
Deși nu o arată și nici nu participă la astfel de exorcizări colective, mai toată lumea e puțin îngrijorată. Încotro megem? Ce viitor ne așteaptă? În ce țară vor trăi copiii noștri? Ce putem face noi, concret, să ieșim din punctul mort în care ne-a împins politica ultimilor zeci de ani?
Căci acesta este rezultatul contraselecției din partide, a promovării nulităților, care a permis impostorilor de toate culorile să ocupe poziții decizionale în statul român. Acesta e trofeul, văgăuna în care ne găsim astăzi. E moștenirea pe care ne-o pune sub nas, după 35 de ani, o clasă politică mai mult moartă decât vie, care nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor acestui popor.
Este nevoie de o resetare? Cu siguranță, DA!
La fiecare colț de stradă, când se întâlnesc, oamenii discută despre acest unic subiect: Ce ne facem? Din disperare, discuțiile între oamenii neliniștiți ating zone periculoase, de genul: votul universal e o mizerie. Nu se poate ca votul unui om cu școală să fie egal cu votul unui analfabet. Orcât de tentantă pare ideea, o dată această limită acceptată, drumul spre construcții aberante e deschis.
Ce e de făcut?
Pe termen scurt, să ne calmăm. Să ne răcorim. ”Democrațiea” n-a murit încă, dar noi avem nevoie de o pauză de gândire lucidă.
Cu soluții pragmatice, cu mai multă informare din surse responasbile (NU de pe TikTok!), cu mai puțină patimă oarbă. Cu legi electorale actualizate urgent – inclusiv controlul psihiatric amănunțit (și eliminatoriu) al candidaților. Cu servicii de informații care să renunțe la jocuri subterane și să-și facă datoria. Cu Biserica ținută departe de tentația de a-și băga nasul. Cu mai puțin scandal (inutil) în stradă și mai mulți neuroni puși la treabă. Cum ar veni:
Opriți dricul,
Mortul vrea să bea un Cico!
Un Cico dacă ar bea,
Mortul poate-ar învia.
Alin Bena
DE ACELAȘI AUTOR:
