Pe hârtie, USR e abia al treilea partid din Parlament, după PSD și PNL. În realitate, dacă te uiți la cine deține butoanele statului, ai zice că USR e în capul mesei la Palatul Victoria, Cotroceni și ministerele cheie. Nu mai e partidul care luptă cu sistemul, ci pare că a devenit sistemul însuși și a pus mâna pe România, total și definitiv.
USR: partidul care a reinventat clientelismul cu diplomă de merit
După ani de luptă cu „sistemul corupt”, USR a descoperit secretul succesului: dacă vrei să schimbi sistemul, e mai simplu să-l conduci. Așa se face că România are azi un președinte, patru ministere și un rând de consilieri prezidențiali care, coincidență sau nu, poartă toți aceeași culoare politică. E reforma care și-a găsit un job bun la stat.
Ca număr de parlamentari, USR e abia al treilea partid din Parlament, după PSD și PNL. În realitate, e primul la butoane. Președintele? Fost lider USR, partid de care nu s-a decuplat niciodată cu adevărat. Ministerul Apărării? USR. Externele? Tot USR. Economia? USR. Mediul? Evident, USR.
Iar de luni, și Cotroceniul a intrat în armonie cu partidul, odată cu numirea unei echipe de consilieri în care sigla USR sau a ONG-urilor afiliate sunt omniprezente.
Dacă PNL ar fi făcut același lucru, am fi avut pancarte cu „Jos statul capturat!” și editorialele despre „abuzul de putere” ar fi curs în valuri. Dar cum e vorba despre USR, totul se numește „reformă administrativă” sau ”modernizarea statului” sau ”oameni noi în funcții publice”.
De la „fără pile” la „pile certificate european”
USR a intrat în politică promițând că va aduce meritocrația la putere. Și a adus-o, doar că meritocrația pare să aibă carnet de partid. Oamenii sunt, desigur, „competenți”, dar și convenabil de apropiați. E o formă elegantă de clientelism 2.0: nu mai pui verișori și fini, ci „specialiști cu valori comune”. Relația de rudenie trece, nevăzută, în plan secund.
Când PSD își punea oamenii în funcții, era nepotism.
Când USR o face, e „recrutare pe criterii profesionale”.
Când PNL planta rude și amante în ministere, era rușine.
Când USR plantează foști colegi de ONG, e „reformă”.
„Tehnocrații de partid” – noua aristocrație bugetară
USR a inventat o specie oarecum nouă în biologia politică: tehnocratul de partid. E genul acela de om care îți spune, cu aer superior, că nu are treabă cu politica, ”politica sucks!” – doar că are carnet de partid în buzunar și loc rezervat la ședințele de strategie.
Are un limbaj impecabil, vorbește despre resilience și good governance, dar în esență face același lucru ca politicienii vechi: își așază oamenii, își consolidează rețeaua și își securizează influența. Singura diferență e că o face în romgleză și cu o prezentare PowerPoint în spate.
Când reforma devine sistem
Ce s-a întâmplat cu idealurile? Simplu. S-au topit în contact cu puterea.
USR nu mai este partidul care protesta în Piață. E partidul care semnează numiri la Cotroceni. Nu mai este „vocea civică”, ci vocea oficială de la microfon.
Ironia supremă e că, în numele reformei, USR a ajuns să reconstruiască exact mecanismul pe care îl condamna: un stat în care funcțiile se dau în familie – doar că familia e una ideologică, bazată pe sfânta tinerețe revoluționară, călită în războaie gen ”Salvați Roșia Montană”.
Final de reformă
Adevărul e că nimic nu se banalizează mai repede decât virtutea politică. Odată ajuns la putere, fiecare partid descoperă că „sistemul” e foarte confortabil dacă-l lași să te adopte și să te topești în el.
USR promitea că va face politică altfel. A reușit doar parțial: a făcut-o cu vocabular mai elevat, dar cu aceleași reflexe. Și poate că, într-un fel, asta e cea mai mare dezamăgire: când cei care promiteau o altă Românie ajung să fie doar o versiune mai curățică a celei vechi.
Așa că poate n-ar trebui să ne mai mirăm: în România, toți vor să schimbe sistemul, dar doar până când ajung să-l conducă. După aceea, sistemul devine brusc… foarte bine organizat.
Consecință imediată: ADIO proiecte miniere!
Cu un președinte care și-a început cariera politică încăierându-se cu jandarmii la Roșia Montană, strigând din rărunchi împotriva proiectului minier, direcția e clară. Sens interzis!
Apoi, două ministere-cheie pentru relansarea proiectelor miniere, respectiv Mediul și Economia, sunt deținute de ONG-iștii USR Diana Buzoianu și Radu Miruță. O cruce perfectă pusă exploatărilor miniere Rovina sau Certej.
Și ca să fie crucea completă, cu Amin cu tot, luni a fost numită la Cotroceni, în funcția de consilier de stat pentru probleme de mediu, doamna Ștefania Simion. De-a lungul carierei, doamna a militat pentru apărarea patrimoniului de la Roșia Montană, fiind coordonator juridic al Asociației Alburnus Maior. Ea a fost și consilier juridic la Mining Watch, o organizație care luptă împotriva proiectelor miniere.
Așa că tăiați banii de la mame și pensionari, creșteți taxe și impozite și dați oameni afară. Sugrumați privații și bugetarii, deopotrivă. Salvați România și să vă cânte greierii în fân, la aer curat, la următorul meeting USR.
Alin Bena