România are o gaură în buget de 30 miliarde de euro. La 100 de lei colectați de la români, prin taxe și impozite, Statul a cheltuit 130 de lei. Și așa am dat de fundul sacului. Guvernul, ajuns cu spatele la zid, e nevoit acum să impună măsuri de austeritate care reduc veniturile reale, cresc taxele, impozitele, accizele, TVA-ul etc și afectează nivelul de trai al majorității populației.
Din nou, cetățeanul de rând este cel care plătește nota pentru dezechilibrele bugetare, pentru incompetența managerială și pentru lipsa unei viziuni strategice pe termen lung.
Toate acestea se întâmplă într-o țară care stă, la propriu, pe o mină de aur — la modul cel mai concret posibil. România are resurse minerale uriașe, evaluate la zeci de miliarde de euro, dar care zac neexploatate de ani de zile din cauza unei combinații toxice de indecizie politică, activism extremist și lipsă de curaj guvernamental.
Certej, Rovina, Roșia Montană — nume care ar trebui să fie sinonime cu relansare economică, cu investiții majore și cu venituri semnificative la bugetul de stat — au devenit simboluri ale stagnării și ratării oportunităților.
Rezervele minerale aferente acestor proiecte valorează zeci de miliarde de euro, într‑un mix de aur, argint și cupru.
În privința materiilor prime critice, vitale pentru industia de apărare și aerospațială, România este una dintre cele mai bogate țări din Europa.
Aceste materii prime critice sunt extreme de valoroase, deoarece sunt fundamentale pentru producția de avioane de luptă, elicoptere, blindate, sisteme de rachete și nave de luptă, industria IT și aerospațială.
Județul Hunedoara, de exemplu, este cel mai bogat dintre județele României în privința materiilor prime critice pe care le deține în subsol.
Galiu, Grafit, Pământuri rare grele, Niobiu, Tantal, Vanadiu – sunt materiile prime critice care se găsesc în subsolul județului Hunedoara, mai multe decât în oricare alt județ al României.
România, în general, și județul Hunedoara, în special, au, așadar, un potențial semnificativ și dovedit de a deveni un furnizor strategic pentru UE și NATO, mai ales în contextul vulnerabilităților de securitate actuale.
Revin: de ce să impui tăieri salariale, să crești TVA-ul sau să reduci investițiile în sănătate și educație, când ai sub picioare resurse care ar putea genera venituri bugetare consistente, locuri de muncă și un impuls major pentru economia națională? De ce să sacrifici nivelul de trai al cetățenilor când ai alternative clare și profitabile? Este o întrebare la care guvernul evită să răspundă.
Argumentele contra exploatării sunt, desigur, bine cunoscute: riscuri ecologice, corupție, concesionări dezavantajoase pentru stat. Dar toate acestea nu sunt motive reale pentru a închide complet subiectul. Sunt probleme care pot fi reglementate, negociate și controlate, dacă există voință politică și transparență. În loc să abandonăm ideea de a valorifica resursele, ar trebui să o modernizăm: cu tehnologie avansată, cu parteneriate strategice și cu un cadru legislativ care să protejeze atât mediul, cât și interesul public.
România nu își poate permite luxul de a lăsa zeci de miliarde de euro îngropate în pământ, în timp ce se împrumută la dobânzi uriașe și impune sacrificii inutile populației. O guvernare responsabilă nu cere sacrificii înainte de a-și folosi toate atuurile. Iar resursele minerale ale țării sunt un atu major, ignorat de prea mult timp.
În concluzie, austeritatea este, în România, mai degrabă rezultatul neputinței și al fricii politice decât o necesitate economică.
În loc să ne luptăm cu deficitul bugetar prin tăieri și taxe, am putea să-l transformăm în surplus prin valorificarea inteligentă și responsabilă a resurselor pe care le avem. Dar pentru asta e nevoie de lideri care să nu se teamă de complexitate și de decizii curajoase.
E nevoie de guvernare cu viziune pentru dezvoltare, nu de pompieri care sar, panicați, să stingă focul pe care tot ei l-au aprins.
Alin Bena