Septembrie 1986. Intram în anul 5 de facultate. Ceaușescu hotărâse, în Congresul Oamenilor Muncii, să treacă la reducerea cu 5 la sută, începând chiar din acel an, a armamentelor, efectivelor și cheltuielilor militare.
”Am hotărît, în Congres, să punem aceasta în fața poporului pentru a hotărî, în cadrul unui referendum, dacă să trecem sau nu la o asemenea măsură. Sîntem convinşi că întregul nostru popor va vota pentru reducerea cu 5 la sută în acest an a cheltuielilor, a efectivelor şi a armamentelor, demonstrînd voința sa de pace, de dezarmare!” (Urale şi aplauze prelungite; se scandează îndelung: „Ceauşescu – pace !”,„Dezarmare – pace !”).
”De asemenea, Congresul Oamenilor Muncii a hotărît, în deplină unanimitate, să se adreseze tuturor popoarelor europene, inclusiv poporului american şi canadian, cu chemarea de a trece fiecare la reducerea cu 5 la sută a armamentelor şi cheltuielilor militare.” (Aplauze şi urale puternice; se scandează îndelung:,„Ceauşescu – pаce !”, ,,Dezarmare – pace !”).
Ca la orice referendum serios, s-au organizat, în prealabil, dezbateri publice în fabrici și uzine, pe ogoare și în facultăți, precum și mitinguri în piețe.
La Iași, organizația femeilor comuniste lansase o scandare specială în sensul păcii și dezarmării, care circula pe sub mână:
Nu vrem arme nucleare,
Vrem bărbați cu p*** tare!
Dar de unde p*** tare,
Când nu este de mâncare?
Referendumul a trecut: s-au redus efectivele, armamentele și cheltuielile militare cu 5%. Ar fi putut să le reducă și cu 7%. Sau 18%, ceva. Pe ceilalți i-a durut fix în pix de referendumul lui Nea Nicu.
Acum tema înarmării revine: vrem sau nu sub umbrela nucleară a Franței? Să vină sau nu focoasele franțuzești în cazărmile românești? Nicu ăsta de-acum, Nicu Fentesticu, ar cam zice și el, întocmai ca bătrânul lui predecesor Nea Nicu, mai degrabă BA.
Eu zic că ar merge tot așa, un referendum. Ca în democrația de odinioară. Poate mai ies câteva poezii frumoase, măcar.
Alin Bena